Introducere
Sindromul „fetei celei mari”, definit prin povara și responsabilitățile fiicei întâi născute, poate fi cauzat de părinți disconectați, conform psihologului Dr. Kate Eshleman. Acesta poate fi, de asemenea, un simptom al așteptărilor de gen nerealiste pentru tinerele femei, care sunt așteptate să aibă grijă de familie, să facă muncă emoțională constantă și să rezolve problemele în detrimentul propriilor nevoi.
Sarcini de îndeplinit
Fetele cele mai mari erau adesea așteptate să se descurce singure cu multe sarcini cotidiene din cauza acestor așteptări. Deși puteau să jongleze cu toate acestea, consecințele au persistat în viața lor de adult. Aceste responsabilități le-au făcut mai independente, dar le-au lăsat și cu sentimente de izolare, stres cronic și anxietate.
1. Îngrijirea fraților mai mici
Fetele cele mai mari erau adesea așteptate să acționeze ca părinți suplimentari pentru frații lor, în special atunci când părinții nu erau acasă. Aceasta le-a învățat responsabilitatea, dar le-a și împiedicat să se bucure de copilărie.
2. Gestionarea emoțiilor proprii
Aceste fete au fost adesea piloni de suport emoțional pentru familie, învățând să își gestioneze și să își regleze emoțiile pentru a ajuta pe ceilalți.
3. Rezolvarea problemelor personale
Independența a venit devreme pentru fetele cele mai mari, care au fost adesea nevoite să rezolve problemele familiale, ceea ce le-a privat de inocența copilăriei.
4. Gestionarea dezamăgirilor
Fetele cele mai mari trebuiau să își regleze emoțiile și să facă față dezamăgirilor, adesea fără suportul necesar pentru a le ajuta să se vindece.
5. A fi model de urmat
Aceste fete erau așteptate să fie modele de urmat pentru frații lor mai mici, ceea ce le-a impus standarde nerealiste și le-a făcut să își suprime nevoile proprii.
6. Suportul propriu
Fetele cele mai mari au fost adesea responsabile pentru propria pregătire pentru școală și pentru sărbătorirea realizărilor personale, dar acest suport nu a fost reciproc în aceeași măsură.
7. Purtați vinovăția
Atunci când își făceau timp pentru ele însele, fetele cele mai mari se simțeau adesea vinovate, având impresia că nu fac suficient pentru ceilalți.
8. Izolarea
Aceste fete au întâmpinat dificultăți în a-și face prieteni din cauza responsabilităților și maturizării premature, ceea ce le-a limitat conexiunile sociale.
9. Dificultăți cu stima de sine
Fetele cele mai mari au învățat să își lege stima de sine de acțiuni și responsabilități, ceea ce le-a făcut să se confrunte cu insecurități în viața adultă.
10. A fi „cea puternică”
Aceste fete au fost adesea așteptate să gestioneze emoțiile tuturor și să rezolve crizele, devenind astfel piloni de forță pentru familie.
11. Amintirea detaliilor
Fetele cele mai mari erau responsabile de amintirea programului familial, inclusiv întâlnirile medicale și termenele limită, o sarcină legată de stereotipurile de gen tradiționale.
Concluzie
Aceste responsabilități impuse fetelor cele mai mari nu doar că le modelează copilăria, ci au și un impact profund asupra sănătății lor mentale și relațiilor interumane în viața de adult, evidențiind necesitatea unei reevaluări a așteptărilor de gen în familii.
