35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990
În perioada 13-15 iunie 1990, România a fost martora unui episod violent, cunoscut sub numele de Mineriada, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în București de conducerea de atunci, sub coordonarea lui Ion Iliescu, pentru a înăbuși protestele care durează deja de mai bine de două luni.
Marturiile victimelor evidențiază brutalitatea acțiunilor din acele zile: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră” sau „Am fost bătut atât eu, cât și soția, care era însărcinată”, reflectând agresiunile suferite de cei peste 1.200 de locuitori ai Bucureștiului. Aceste fapte sunt detaliate în rechizitoriul Parchetului General, care a fost recent trimis în judecată.
În urma acelor evenimente tragice, bilanțul a fost dramatic: 4 persoane au murit prin împușcare, 12 au fost violate, 1.311 au suferit vătămări fizice și psihice, iar 1.211 au fost private ilegal de libertate. În prezent, Parchetul General a decis să trimită în judecată Dosarul Mineriadei, în care sunt acuzați Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu și Miron Cosma, pentru infracțiuni împotriva umanității.
Implicarea autorităților
Rechizitoriul subliniază că statul român, condus de aceste persoane, a aplicat o „politică de represiune din motive politice” împotriva populației civile din Capitală. Autoritățile au lansat un „atac generalizat și sistematic” pentru a evacua protestatarii pașnici din Piața Universității, folosind resursele instituțiilor statului, inclusiv poliția și armata, în colaborare cu minerii.
Mineriada a izbucnit pe fondul manifestațiilor din 22 aprilie 1990, în Piața Universității, unde protestatarii cereau măsuri democratice și evitarea unei noi forme de comunism. Pe 13 iunie, autoritățile au început atacul asupra manifestanților, iar minerii, mobilizați ilegal, au invadat zonele de protest și au atacat locuințele liderilor opoziției și ale simpli cetățeni.
Violența și urmările acesteia
Procurorii au documentat „atacuri cu o cruzime nemaiîntâlnită”, victimele fiind agresate fără milă, inclusiv femei și copii, pe străzile Capitalei. Mărturiile victimelor reflectă brutalitatea acestor atacuri: „Minerii m-au înconjurat și au început să dea în mine cu cabluri de mină, cu pumnii, până am leșinat”.
Urmările acestor acte violente au fost devastatoare, provocând vătămări fizice și psihice, cu efecte pe termen lung. Procurorii subliniază că agresiunile au dus la traume severe, cum ar fi pierderea unui ochi sau fracturi multiple, și au constituit un atac serios asupra demnității umane.
Mărturii ale victimelor
Pentru a ilustra mai bine impactul acestor evenimente, iată câteva mărturii ale victimelor: „Minerii manifestau o ură viscerală împotriva mea, strigând să mă omoare” sau „Am fost lovit de un miner cu o bâtă în urechea stângă” și „Mi-au spus să nu mișc și mi-au legat mâinile la spate cu o funie”. Aceste declarații subliniază gravitatea violențelor și suferințelor trăite de cetățenii Bucureștiului în acele zile de teroare.
