Alegeri anticipate în Canada
Prim-ministrul Canadei, Mark Carney, a convocat alegeri anticipate pentru 28 aprilie, într-un context marcat de tensiuni în relația cu SUA și amenințări la adresa viitorului economic și politic al țării. Carney a declarat: „Ne confruntăm cu cea mai importantă criză din viața noastră din cauza acțiunilor comerciale nejustificate ale președintelui Trump și a amenințărilor sale la adresa suveranității noastre. Vrea să ne divizeze, astfel încât America să ne poată stăpâni. Nu vom lăsa să se întâmple asta. Am trecut peste șocul trădării, dar nu putem uita niciodată lecțiile. Trebuie să avem grijă de noi înșine. Trebuie să avem grijă unii de alții.”
Carney s-a întâlnit recent cu guvernatorul general, Mary Simon, solicitându-i să dizolve cel de-al 44-lea parlament al Canadei și să organizeze alegeri. Conform legii federale, durata minimă a unei campanii este de 37 de zile. Această decizie vine într-un moment în care liberalii se bucură de o schimbare semnificativă în sondaje, fiind acum în fața conservatorilor, cu proiecții care sugerează că partidul ar putea avea sprijinul necesar pentru a forma un guvern majoritar.
Înainte de dizolvarea parlamentului, liberalii dețineau 152 de locuri în Camera Comunelor, în timp ce conservatorii aveau 120, Blocul Québécois 33, NPD 24, iar Partidul Verzilor două. Lori Turnbull, directorul școlii de administrație publică a Universității Dalhousie, a afirmat: „Carney a schimbat jocul și a inversat total norocul partidului liberal. Sentimentul este din ce în ce mai mult că oamenii sunt gata să voteze pentru liderul pe care doresc să-l vadă ca prim-ministru.”
Numeroase sondaje sugerează că canadienii îl consideră pe Carney mai capabil decât liderul conservator, Pierre Poilievre, în gestionarea turbulențelor economice și a relațiilor cu o Casă Albă ostilă. Amenințările lui Donald Trump, care a amenințat cu un război economic împotriva Canadei, au generat un val de patriotism și apeluri la boicotarea mărfurilor americane.
Dacă liberalii vor câștiga în aprilie, va fi considerată cea mai mare revenire politică din istoria Canadei, iar pentru conservatori, o pierdere catastrofală într-un rezultat electoral care părea inițial favorabil lor.
