Evaluarea adăposturilor civile din România: Condiții precare și insuficiente
Curtea de Conturi a realizat un audit privind existenţa adăposturilor civile care pot fi utilizate pentru protecţia populaţiei în situaţii de conflict armat, constatând că acestea sunt puţine, insalubre și au rămas la nivelul anului 1970 din punct de vedere al dotărilor. Auditorii au semnalat lacune în legislaţie privind reglementarea unei astfel de situaţii, menţionând că nu se cunoaşte numărul total al adăposturilor de protecţie civilă și că autorităţile nu au realizat un inventar al locurilor în care civilii pot fi adăpostiţi în caz de război.
Auditul, desfăşurat pe parcursul anului trecut și vizând perioada 2021-2023, a evaluat eficienţa managementului activităţii de adăpostire în situaţie de conflict armat. Auditorii au colectat date de la entităţi ale administraţiei publice centrale, locale și din mediul universitar, descoperind deficienţe în măsurile luate de autorităţi pentru protecţia populaţiei civile în caz de război.
Legislația trebuie adaptată
Conform concluziilor Curţii de Conturi, adăpostirea, ca parte componentă a protecţiei civile în România, este insuficient reglementată, iar legislaţia existentă trebuie adaptată contextului actual. Nu a fost definit riscul de conflict armat asociat cu adăpostirea populaţiei, iar nu a fost stabilită o autoritate cu rol principal pentru activitatea de pregătire a adăpostirii populaţiei în astfel de situaţii excepţionale. Actualmente, nu se cunoaşte numărul total al adăposturilor de protecţie civilă și al adăposturilor simple care se pot amenaja în astfel de situaţii, majoritatea autorităţilor publice locale neavând un inventar al spaţiilor de adăpostire.
Reglementările privind activitatea de adăpostire a populaţiei în caz de război și dotarea majorităţii adăposturilor de protecţie civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor 1970. Deoarece nu au existat situaţii de conflict armat pe teritoriul României, adăposturile nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost construite. Multe dintre acestea sunt insalubre, impracticabile sau transformate de proprietari în depozite, iar altele au suferit modificări care nu le mai permit să corespundă normativelor de adăpostire.
În prezent, capacitatea de adăpostire a populaţiei în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, iar de 5,19% (989.507 persoane) dacă luăm în considerare și alte spaţii de adăpostire identificate (metrou, parcări, pasaje și galerii subterane, tuneluri etc.), raportat la totalul populaţiei rezidente de 19.053.815 persoane. Din totalul de 5072 de adăposturi de protecţie civilă, publice și private, 2543 sunt neoperaţionale (50,14%). 73% din adăposturi, respectiv 3711, au fost construite înainte de anul 1990.
Recomandări
În acest context, Curtea de Conturi recomandă autorităţilor să elaboreze o Concepţie naţională a adăpostirii populaţiei în situaţie de conflict armat, sugerând că actuala organizare a Sistemului naţional de adăpostire nu asigură o protecţie suficientă. Este necesară organizarea și actualizarea evidenţei adăposturilor de protecţie civilă și a adăposturilor simple, precum și o analiză a fondului de adăpostire existent și stabilirea criteriilor de selectare a adăposturilor destinate reabilitării.
Amenzile nu au efect
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) este instituţia abilitată să verifice fondul de adăpostire existent, precum și adăposturile care se construiesc. Potrivit raportului de audit, reprezentanţii ISU au remarcat că aplicarea amenzilor pentru deficienţele constatate nu constituie un instrument coercitiv suficient pentru ca dezvoltatorii imobiliari să respecte legislaţia și să solicite autorizarea pentru construcţia adăpostului de protecţie civilă, conform documentaţiei tehnice și avizului iniţial.
