39 de ani de la tragedia de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, cauzând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. În timpul incendiului, au fost eliberate cantități uriașe de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, care au poluat radioactiv zona înconjurătoare și au afectat grav sănătatea angajaților centralei, dar și a populației civile. Accidentul nuclear de la Cernobîl este recunoscut de Organizația Națiunilor Unite ca fiind „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.
Ce s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986
În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul numărul 4 de la Cernobîl fusese programat pentru oprire, în vederea unor lucrări de întreținere. Era planificat un test pentru a verifica capacitatea generatorului turbinei de a produce suficientă energie electrică pentru a alimenta sistemele de siguranță ale reactorului în caz de oprire bruscă. Pregătirile pentru experiment au început pe lumină, iar puterea reactorului a fost redusă treptat până la aproximativ 51% din capacitate. Însă, coordonatorul rețelei electrice din Kiev a solicitat amânarea reducerii complete a producției pentru a susține consumul ridicat din orele de vârf ale serii, astfel testul a fost amânat până în tura de noapte.
Abia la ora 23:00, pe 25 aprilie, s-a permis continuarea opririi reactorului și reluarea testului. Reactorul urma să fie coborât de la o capacitate nominală de 3,2 GW până la un nivel de 0,7-1 GW, considerat minim pentru desfășurarea experimentului în condiții acceptabile. Reducerea puterii s-a produs, însă, prea rapid, ducând la dezechilibrarea reacțiilor din interiorul miezului. S-a acumulat o cantitate semnificativă de xenon-135, un produs de fisiune cu proprietăți absorbante de neutroni, care a dus la o scădere accentuată a reactivității, coborând nivelul de putere până la aproximativ 30 MW.
În necunoștință de cauză, pentru a compensa această scădere, operatorii au retras o parte semnificativă din barele de control, încălcând reglementările de siguranță. Chiar și așa, reactorul abia a atins 200 MW, mult sub pragul minim pentru test, dar echipa a decis să continue. La ora 01:05, în cadrul experimentului, au fost pornite pompele de apă acționate de turbină, mărind debitul peste limitele admise. Până la 01:19, acest debit a continuat să crească, amplificând instabilitatea sistemului. Într-un gest de urgență, au fost retrase simultan prea multe bare de control. La ora 01:23 și 58 de secunde, reactorul a ieșit de sub control, provocând o explozie violentă care a aruncat în aer acoperișul reactorului.
Urmările dezastrului de la Cernobîl
Accidentul a eliberat în atmosferă o cantitate de radiații toxice de aproximativ 400 de ori mai mare decât cea degajată de bomba atomică de la Hiroșima. În primele zece ore de la explozie, pompierii au intervenit pentru a stinge incendiul și a limita dispersarea materialelor radioactive, însă soluțiile s-au dovedit ineficiente. Între 27 aprilie și 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au survolat reactorul în flăcări, aruncând peste 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip, dar aceste eforturi au contribuit la creșterea temperaturii în interiorul reactorului.
Abia pe 6 mai, focul și emisiile de radiații au fost aduse sub control prin răcirea miezului reactorului. Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. La 36 de ore de la accident, cei aproximativ 45.000 de locuitori ai localității Pripiat au fost evacuați. Până la 5 mai, toți cei care locuiau pe o rază de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiți să își abandoneze locuințele, iar zona a fost declarată „zonă de excludere”.
Conform estimărilor, o suprafață de aproximativ 17 milioane de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina a fost contaminată cu radiații. În total, 19 regiuni au fost afectate, în special zonele din jurul orașelor Bryansk, Kaluga, Tula și Orel. Deși interdicțiile oficiale erau în vigoare, cel puțin 800 de persoane, majoritatea vârstnici, s-au întors în satele lor părăsite. Dezastrul a lăsat urme adânci asupra mediului, afectând toate formele de viață, de la animale domestice și sălbatice până la vegetație și microorganisme.
În urma negocierilor internaționale, Ucraina a închis ultimul reactor funcțional de la Cernobîl, reactorul nr. 3, pe 15 decembrie 2000, în schimbul unui sprijin financiar internațional. Reactorul nr. 2 fusese oprit în 1991, iar reactorul nr. 1 în 1996. Astăzi, la 39 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, viața își urmează cursul normal în zona catalogată drept „zonă de excludere”.
