Pregătirile europenilor pentru apărarea împotriva Rusiei
De când Rusia a declanșat invazia din Ucraina, mulți europeni au realizat cât de mult s-au bazat pe Statele Unite pentru protecția militară. Odată cu al doilea mandat al președintelui Donald Trump, Washingtonul își îndreaptă atenția în altă parte. Multe țări europene se grăbesc să se reînarmeze, direcționând miliarde de euro către armată și apărare. Europa vrea să fie mai independentă din acest punct de vedere, dar funcționează, oare, această strategie?
Europa a intrat într-un nou capitol al istoriei sale, iar protecția venită din partea unei superputeri nu mai este garantată. Almut Moller, expert în politici europene, afirmă că „este, de asemenea, o perioadă periculoasă pentru Europa.” Cu civilii care nu se mai simt în siguranță, politicienii europeni încearcă o schimbare radicală. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat: „Suntem într-o eră a reînarmării.”
Cât de repede se poate reînarma Europa?
Patricia Ozdarska, angajata unui hotel din Polonia, este printre zecile de mii de polonezi care au răspuns apelului de a se familiariza cu noțiunile militare de bază. „Am învățat cum să arunc o grenadă! Nu a fost cea mai bună performanță a mea, dar a fost în regulă,” spune ea. „Sper că nu va trebui să folosesc abilitățile învățate aici.” Patricia consideră că, în caz de pericol, cunoștințele despre utilizarea unei arme îi oferă un sentiment de siguranță.
Armata Poloniei este a doua ca mărime dintre membrii europeni ai NATO, având mai mulți soldați decât Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. La nivel global, armatele europene sunt mici comparativ cu cele din China, Statele Unite și Rusia. Adunând armatele europene, excluzând Turcia, se obține un total de aproximativ un milion și jumătate de soldați. În prezent, Statele Unite au aproximativ 80.000 de soldați staționați în Europa, iar aliații europeni sunt neliniștiți în legătură cu politicile imprevizibile ale administrației Trump.
Reacții diferite la escaladarea militarizării
În Olanda, guvernul a cerut cetățenilor să facă provizii pentru trei zile în caz de criză. Luuk van de Ruit, proprietarul unui magazin, afirmă că cererea a crescut, iar clienții sunt acum „oameni mai obișnuiți.” Reacțiile pe străzile din Utrecht sunt diverse, unii spunând că ar putea supraviețui acasă timp de trei zile, în timp ce alții consideră că guvernele ar trebui să își protejeze cetățenii.
În Italia, unde cheltuielile pentru apărare rămân relativ scăzute, cetățenii tind să fie sceptici în privința accelerării militarizării. „Asta ar putea cauza un efect de domino,” afirmă un localnic. Criticile vizează și riscurile sociale generate de reducerea bugetelor pentru protecție socială în favoarea cheltuielilor pentru apărare.
Cursa înarmării și provocările viitoare
Almut Moller, expert în politici europene, subliniază că ordinea internațională, care oferea securitate și beneficii, se prăbușește, iar europenii trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria apărare. Cheltuielile militare ale Europei au crescut din 2014, dar acestea variază semnificativ între membrii NATO.
În Germania, cancelarul Friedrich Merz a promis că guvernul va asigura toate resursele necesare pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa. Estimările sugerează că Europa ar trebui să crească numărul trupelor cu aproximativ 20% pentru a putea înlocui credibil prezența Statelor Unite.
Concluzii
Pe măsură ce Europa își intensifică eforturile de reînarmare, cetățenii rămân împărțiți între dorința de a fi mai independenți față de Statele Unite și nevoia de a menține legături strânse cu Washingtonul. Camille Grand, expert în politici europene, afirmă că nu există un scenariu în care europenii se pot baza complet pe Statele Unite, iar deciziile viitoare vor avea un impact semnificativ asupra siguranței și stabilității continentului.
