Theodor Stolojan: Reformarea sistemului fiscal românesc este necesară
Fostul premier al României, Theodor Stolojan, a declarat că este momentul ideal pentru a modifica cota unică de impozitare, evidențiind necesitatea unor măsuri economice cu efect imediat. Într-un interviu, Stolojan a subliniat importanța unei analize detaliate a fiecărui sector public înainte ca guvernul să implementeze măsuri fiscale.
Stolojan, care a fost un susținător al introducerii cotei unice în 2005, a afirmat că a venit vremea pentru o revizuire a acesteia. El a criticat poziția Partidului Național Liberal, care se opune modificării cotei unice, menționând lipsa unei analize serioase în acest sens. „Eu am susținut-o, am fost unul dintre cei care am susținut-o și am introdus-o la 1 ianuarie 2005”, a declarat Stolojan.
Necesitatea măsurilor imediate
Theodor Stolojan a subliniat că România trebuie să adopte măsuri economice cu efect imediat. Printre acestea, se discută despre o eventuală taxă de solidaritate de 20% pentru veniturile care depășesc 10.000 de lei, pe care Stolojan o consideră dăunătoare pentru clasa de mijloc, un element esențial pentru democrație și economia de piață.
Anomaliile sistemului fiscal
Fostul premier a subliniat că sistemul fiscal din România are numeroase anomalii care necesită corectare. De exemplu, el a menționat provocările generate de creșterea vânzărilor de mașini electrice, care ar putea duce la o scădere a veniturilor din accizele aplicate motorinei. „Cu ce vom înlocui aceste accize dacă tot mai mult populația trece pe autovehicule electrice?”, a întrebat el.
Contextul propunerilor guvernamentale
Avertismentul lui Stolojan vine în contextul în care Guvernul ar putea adopta o taxă universală pe toate plățile din România. Această taxă ar fi aplicată pe „orice mișcare de bani din economie”, cu scopul de a echilibra bugetul prin creșteri de taxe și tăieri de cheltuieli din sectorul bugetar. Se discută despre încasarea unor comisioane de până la 3 lei pe tranzacție, argumentându-se că o bază impozabilă extinsă, combinată cu o rată mică, poate genera venituri semnificative pentru buget.
Taxa pe orice „mișcare de bani” ar putea include toate fluxurile financiare, iar băncile comerciale și alți procesatori de plăți ar acționa ca agenți de încasare ai statului, reținând taxa în momentul procesării fiecărei tranzacții.
