Comisia Europeană dă un ultimatum României pentru protecția siturilor Natura 2000
România dispune de o perioadă de două luni pentru a asigura protecția și gestionarea siturilor Natura 2000, ca urmare a avizului motivat transmis de Comisia Europeană pentru nerespectarea Directivei privind habitatele. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Actualmente, 169 de situri de importanță comunitară din România nu au fost desemnate ca arii speciale de conservare. De asemenea, măsurile de conservare pentru 10 situri sunt considerate prea generale pentru a asigura o protecție adecvată a habitatelor și speciilor pentru care acestea au fost desemnate.
Comisia Europeană a anunțat că a decis să trimită un aviz motivat României pentru nerespectarea Directivei privind habitatele (Directiva 92/43/CEE). Conform acestei directive, statele membre trebuie să propună situri de importanță comunitară ce vor deveni parte a rețelei Natura 2000 la nivelul Uniunii Europene.
După aprobarea unui sit de către Comisie, statul membru are la dispoziție șase ani pentru a-l desemna ca arie specială de conservare și pentru a stabili obiective și măsuri de conservare menite să mențină sau să readucă speciile și habitatele protejate la un stadiu corespunzător de conservare. Aceste cerințe sunt esențiale pentru gestionarea rețelei Natura 2000 și pentru protejarea biodiversității în întreaga Uniune Europeană.
La 2 iulie 2020, Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere pentru nedesemnarea a 382 de situri de importanță comunitară ca arii speciale de conservare. Comisia a constatat că România nu a stabilit obiective detaliate de conservare specifice pentru aceste situri. De atunci, România a desemnat 213 arii speciale de conservare, însă 169 de situri rămân nedesemnate. În plus, 16 situri nu au obiective de conservare specifice, iar 208 situri au obiective de conservare incomplete.
Comisia a subliniat că, în consecință, România are la dispoziție două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la acest caz.
