Strategia ingenioasă a Israelului pentru a eluda SUA în legătură cu arsenalul său nuclear secret
De când programul nuclear al Iranului a fost dezvăluit în 2002, toți președinții americani au afirmat că nu vor permite Teheranului să obțină o armă nucleară. Însă, dacă iranienii au încercat să păcălească oficialii americani cu privire la planurile lor nucleare secrete, nu sunt primii care fac acest lucru: Israelul a indus în eroare Washingtonul și alte guverne în legătură cu intențiile sale nucleare încă din anii ’50.
Primul premier israelian, David Ben-Gurion, a decis că Israelul avea nevoie de o armă nucleară pentru a se proteja de statele arabe din regiune. În anii ’50 și ’60, Israelul a obținut în secret tehnologia și materialele necesare pentru a dezvolta arme nucleare. După Criza Suezului din 1956, oficialii francezi au simțit că trebuie să ajute Israelul, astfel că i-au sprijinit în construirea reactorului Dimona din deșertul Negev, planificând și o centrală de procesare a combustibilului nuclear care nu apărea în documentele oficiale.
Când oficialii francezi au început să aibă îndoieli în legătură cu proiectul și au insistat ca Israelul să oprească lucrările, Tel Avivul a propus un compromis: Franța ar urma să-i ajute pe israelieni să finalizeze proiectul, fără a cere monitorizarea activității centralei de către echipe internaționale, iar Israelul se va angaja să nu dezvolte arme nucleare.
Norvegia a furnizat Israelului apa grea necesară pentru a menține sub control reacțiile nucleare, după ce a primit asigurări din partea oficialilor israelieni că nu au decât intenții pașnice. Când serviciile de informații din SUA au descoperit instalația secretă construită în deșert, la finalul anilor ’50, oficialii israelieni au mințit ambasada Americii, afirmând că este doar o fabrică de textile.
După ce minciuna a fost demascată, oficialii israelieni au oferit o nouă explicație, susținând că este doar un centru de cercetare în domeniul metalurgiei. Instalația nucleară a fost dezvăluită de Ben-Gurion în decembrie 1960, iar un an mai târziu, o echipă de inspectori a concluzionat că centrala nu avea instalațiile necesare pentru un program de arme nucleare. Totuși, oficialii americani doreau inspecții regulate pentru a asigura statele arabe, în special Egiptul, că Israelul nu încearcă să obțină bombe nucleare.
Israelul a amânat inspecțiile cerute de americani până când președintele John F. Kennedy a transmis noului premier israelian, Levi Eshkol, un mesaj direct: angajamentul Statelor Unite față de Israel ar putea fi compromis dacă Washingtonul nu putea monitoriza eforturile nucleare ale Israelului. În urma unei inspecții din 1964, o echipă de cercetători americani a confirmat că Israelul nu poate face arme nucleare, dar inspectorii au fost păcăliți. Centrala de reprocesare a plutoniului se afla, de fapt, sub reactorul la care au avut acces.
Israelienii au construit ziduri false în jurul liftului care ducea înspre partea secretă a instalației nucleare. În cartea „The Sampson Option”, Seymour Hersh a explicat schema israelienilor: „O cameră de control falsă a fost construită la Dimona, cu tot cu panouri de control și dispozitive digitale de măsurare false.” Tehnicienii israelieni s-au pregătit din timp pentru inspecție, repetând pentru a nu face vreo greșeală. Obiectivul lor era să convingă inspectorii că nu exista vreo centrală de reprocesare chimică.
Până în 1968, CIA era convinsă că Israelul avea deja arme nucleare. Oficialii americani au ajuns la concluzia că era prea târziu să-i forțeze pe israelieni să abandoneze planurile nucleare. Președintele Richard M. Nixon și prim-ministrul israelian Golda Meir au ajuns la un acord secret: Israelul nu își va testa armele nucleare și nu va recunoaște existența lor, iar în schimb, SUA nu vor mai trimite inspectori la Dimona.
În 1979, un satelit american (Vela 6911) a detectat un posibil test nuclear în largul coastei sud-africane, iar președintele Jimmy Carter și alți oficiali americani bănuiau că a fost vorba despre un test israelian. Israelul are cel puțin 90 de focoase nucleare ce pot fi lansate din aer, cu rachete balistice de la sol și, posibil, cu rachete de croazieră lansate de nave militare, conform unui raport al Federației Oamenilor de Știință Americani.
Acțiunile Israelului nu scuză încercările Iranului de a păcăli lumea despre propriile planuri ascunse. Totuși, eșecul americanilor de a opri eforturile Israelului de dezvoltare a capacității nucleare arată cât de greu este să nu lași „duhul nuclear” să iasă din lampă. Iranul este înconjurat de țări care au arme nucleare (Rusia, India, Pakistan și Israel) și nu există nicio garanție că, în cazul în care regimul de la Teheran se va prăbuși, noua conducere nu va încerca să obțină în continuare arme nucleare.
