Fioroșii prădători care au condus planeta înainte de dinozauri
Cu mult înainte de Tyrannosaurus Rex, Pământul era dominat de specii uriașe de carnivore, mult mai stranii și înfricoșătoare decât orice monstru imaginat vreodată de Hollywood. În timpul Permianului, o perioadă geologică misterioasă care s-a încheiat acum 250 de milioane de ani, existau mai mulți prădători decât animale terestre cu care aceste „super-carnivore” puteau să se hrănească.
În această eră, toate continentele erau unite într-un singur supercontinent numit Pangeea, iar un singur ocean vast, Panthalassa, se întindea pe aproape tot globul. Permianul a fost o eră a extremelor, începând cu o eră glaciară ce a transformat jumătatea de sud a continentului într-o întindere continuă de gheață, scăzând nivelul oceanului cu până la 120 de metri.
Pangeea era plină de prădători precum Inostrancevia, carnivore cu dinți de sabie. După încheierea acestei perioade, supercontinentul a început să se încălzească treptat, iar clima a devenit mai uscată. Din cauza mărimii uriașe a Pangeei, regiunile din interior nu beneficiau de influența oceanică, formând multe zone pustii. Până la mijlocul erei, centrul Pangeei devenise în mare parte un deșert fără viață, cu temperaturi ce ajungeau la 73 de grade Celsius.
Spre finalul Permianului, întreaga planetă s-a încălzit cu 10 grade Celsius, cam de două ori mai mult decât cel mai sumbru scenariu din prezent, în cazul unei creșteri necontrolate a emisiilor de gaze de seră. Această încălzire globală a dus la cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului, pregătind astfel terenul pentru apariția dinozaurilor.
Între Permian și perioada de apogeu a dinozaurilor a trecut cam la fel de mult timp ca între era dinozaurilor și perioada noastră. Cele mai mari animale terestre erau sinapsidele precum Cotylorhynchus, care avea un cap mic și un corp de dimensiunea unui elan, și Estemmenosuchus, asemănător unui hipopotam cu o pălărie ciudată pe cap. Sinapsidele trăiau alături de multe alte vietăți excentrice, iar cerul era dominat de insecte gigantice precum Meganeuropsis.
În apele dulci înotau amfibieni carnivori de 10 metri lungime, cu fălci asemănătoare celor ale crocodililor, iar oceanele erau patrulate de pești asemănători rechinilor, cu „fierăstraie” circulare zimțate. Marea extincție de la finalul Permianului și începutul Triasicului a dus la moartea a aproape 90% din speciile marine și 70% din speciile terestre de pe Pământ.
