Îmbunătățirea capacităților iraniene
Iranul a reușit să-și crească semnificativ capacitatea de a străpunge apărarea antiaeriană a Israelului în timpul operațiunii „Rising Lion”. Conform unei anchete publicate de Wall Street Journal, rata rachetelor iraniene care au reușit să treacă de sistemul defensiv israelian a crescut de la 8% în prima parte a conflictului la 16% în a doua parte. Cele mai eficiente atacuri au avut loc pe 22 iunie, cu două zile înainte de încetarea focului, când 10 din 27 de rachete au lovit ținte în Israel.
Strategii și ajustări tactice
Experții susțin că succesul Iranului se datorează ajustărilor tactice, incluzând diversificarea punctelor de lansare, modificarea calendarului atacurilor și dispersarea geografică a țintelor. Aceste strategii au forțat Israelul să-și extindă sistemele defensive, creând breșe exploatabile. Raphael Cohen, politolog la RAND Corporation, a afirmat că orice sistem de rachete, inclusiv cel israelian, va avea breșe.
Provocările sistemului de apărare israelian
Rețeaua de apărare antiaeriană a Israelului, recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente din lume, s-a confruntat cu provocări fără precedent. Sistemul Iron Dome, eficient împotriva amenințărilor cu rază scurtă de acțiune, a fost mai puțin relevant împotriva arsenalului iranian cu rază lungă de acțiune. În schimb, sistemele Arrow 3 și David’s Sling, dedicate interceptării rachetelor balistice, au fost puse la încercare. Declarațiile IDF sugerează o scădere a ratelor de interceptare, de la 90-95% în timpul operațiunii „Rising Lion” la 86% până la sfârșitul conflictului.
Rachetele hipersonice și impactul atacurilor preventive
Atacurile preventive ale Israelului asupra lansatoarelor de rachete iraniene au perturbat utilizarea rachetelor cu rază scurtă de acțiune, obligând Iranul să se bazeze pe rachete mai sofisticate, cu rază lungă de acțiune, cum ar fi rachetele hipersonice „Fateh-1”. Acestea pot atinge viteze de peste 10 ori viteza sunetului și reprezintă o provocare majoră pentru sistemele israeliene de apărare.
Consecințe și evoluții viitoare
Intensificarea atacurilor și saturația sistemelor de interceptare au dus la o lipsă de rachete interceptoare Arrow, ceea ce a obligat Israelul să prioritizeze neutralizarea amenințărilor critice. Evoluția conflictului subliniază o cursă tehnologică continuă, cu Iranul îmbunătățindu-și capacitățile ofensive, în timp ce Israelul își întărește apărarea.
Conflictul a evidențiat provocările unei strategii de apărare în fața unei amenințări în continuă adaptare, având implicații semnificative pentru securitatea regională.
