Marcarea invaziei din 1974
Ciprioții greci și turci au comemorat duminică, 51 de ani de la invazia Ciprului de către Turcia din 1974, un eveniment care a divizat insula și continuă să genereze tensiuni între Grecia și Turcia, parteneri în NATO. Sirenele de raid aerian au sunat în sudul Ciprului, în zone populate de ciprioți greci, la ora 5:30, momentul exact al debarcării trupelor turcești pe coasta de nord.
Reacțiile oficiale
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a participat la festivitățile din nordul Ciprului, un stat separatist recunoscut doar de Ankara. În schimb, președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a oficiat o slujbă de pomenire în sud, dedicată celor peste 3.000 de victime ale invaziei, care a dus la alungarea a zeci de mii de ciprioți greci din casele lor. Christodoulides a declarat: „În ciuda celor care vor să uităm, nu vom uita niciodată și nu vom ceda niciun centimetru de pământ”, numind sărbătorile din nord „rușinoase”.
Consecințele invaziei
Invazia din 1974 a dus la eșecul repetat al eforturilor de reunificare a Ciprului ca federație bicomunală, pe fondul neîncrederii adânc înrădăcinate și al viziunilor concurente asupra viitorului insulei. Înainte de invazie, ciocnirile dintre ciprioții turci și greci au dus la retragerea ciprioților turci dintr-un guvern de partajare a puterii și la desfășurarea forțelor de menținere a păcii ale ONU în 1964.
Punctele de vedere opuse
Liderul cipriot turc, Ersin Tatar, a afirmat că invazia a adus „pace și liniște” pe insulă, menționând că scopul ciprioților greci era „să-i distrugă pe ciprioții turci”. Conflictul latent continuă să complice ambițiile Turciei de a promova relații mai strânse cu Uniunea Europeană, din care fac parte Cipru și Grecia.
Perspectivele viitoare
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a declarat recent că discuțiile dintre cele două părți vor continua, subliniind că „mai este un drum lung de parcurs” în ceea ce privește măsurile de consolidare a încrederii.
În concluzie, comemorarea invaziei din 1974 subliniază diviziunile persistente din Cipru și complexitatea relațiilor dintre Grecia și Turcia, având implicații semnificative pentru stabilitatea regiunii și pentru eforturile internaționale de mediere.
