Transformarea lui Dmitri Medvedev
Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei între 2008 și 2012 și prim-ministru între 2012 și 2020, a evoluat de la un lider reformist liberal la una dintre cele mai agresive voci ale Kremlinului, în special de la începutul invaziei rusești în Ucraina. Acum, el se distinge prin declarații provocatoare care au iritat lideri internaționali, inclusiv pe Donald Trump.
Declarații provocatoare și reacția lui Trump
După lansarea invaziei în Ucraina la începutul anului 2022, Medvedev a adoptat o atitudine ofensivă pe platformele de socializare Telegram și X. Departe de imaginea sa anterioară de reformator, el folosește un limbaj vulgar și face referiri la un posibil război nuclear. Aceste declarații au avut un ecou limitat în Rusia, unde influența sa este restrânsă, deși el rămâne vicepreședinte al Consiliului de Securitate.
Recent, Donald Trump a reacționat vehement la comentariile lui Medvedev, scriind pe platforma Truth Social că a ordonat poziționarea a două submarine nucleare ca răspuns la amenințările lui Medvedev. Acesta din urmă a menționat „faimoasa mână moartă”, un sistem automatizat sovietic pentru controlul arsenalului nuclear.
Atitudinea față de liderii europeni
Dmitri Medvedev s-a arătat extrem de critic față de liderii europeni, acuzându-l pe cancelarul german Friedrich Merz că „minte ca Goebbels” și manifestând bucurie față de dificultățile președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Cursul carierei lui Medvedev
Medvedev s-a născut la Leningrad (astăzi Sankt Petersburg) și a fost considerat un lider al aripii „liberale” a putinismului, dar a fost marginalizat de ascensiunea clanului „silovikilor”. A fost ales președinte în 2008, dar, după întoarcerea lui Putin la Kremlin în 2012, a devenit prim-ministru și a fost ulterior demis în 2020. În trecut, Medvedev a încercat să îmbunătățească relațiile cu Statele Unite, dar acum imaginea sa s-a transformat radical.
Implicarea în politica internațională
În calitate de președinte, Medvedev a avut o apropiere de liderul american Barack Obama și a susținut o politică de abținere în Consiliul de Securitate al ONU, ceea ce a dus la intervenția militară în Libia. Această decizie a fost dezaprobată de Putin, reflectând tensiunile dintre cele două orientări din politica rusă.
Concluzie
Transformarea lui Dmitri Medvedev de la reformator la un susținător al unei linii dure în Kremlin subliniază schimbările profunde din politica rusă și impactul acestora asupra relațiilor internaționale, evidențiind tensiunile crescute dintre Rusia și Occident în contextul conflictului din Ucraina.
