Recunoașterea statului palestinian
Australia a anunțat recent recunoașterea statului palestinian la Adunarea Generală a ONU din septembrie, alăturându-se Regatului Unit, Canadei și Franței. Această recunoaștere are o semnificație simbolică, evidențiind un consens global în favoarea dreptului palestinienilor de a avea un stat propriu. Totuși, pe termen scurt, nu se așteaptă ca acest pas să aibă un impact semnificativ asupra situației din Gaza.
Provocările în calea formării statului palestinian
Formarea unui stat palestinian cuprinzând Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est se confruntă cu obstacole majore. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a condamnat inițiativa celor patru membri ai G20 de a recunoaște Palestina, considerând-o „rușinoasă”.
Așezările israeliene și impactul lor
Prima provocare majoră este soarta așezărilor israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, considerate ilegale de Curtea Internațională de Justiție. Din 1967, Israelul a construit aceste așezări pentru a preveni împărțirea Ierusalimului și pentru a expropria teritorii care ar face imposibilă crearea unui stat palestinian. În prezent, sunt peste 500.000 de coloniști în Cisiordania și 233.000 în Ierusalimul de Est. Ierusalimul de Est este văzut de palestinieni ca o parte esențială a unui viitor stat, iar guvernul israelian a anunțat recent construcția a 22 de noi colonii, intensificând astfel expansiunea așezărilor.
Complexitatea geografică a viitorului stat
A doua provocare este stabilirea unei frontiere între un stat palestinian și Israel. Demarcațiile actuale nu sunt recunoscute internațional și sunt considerate linii de încetare a focului. Israelul a ocupat Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est în urma războiului din 1967 și a folosit construcția de așezări pentru a crea fapte pe teren care consolidează controlul său asupra acestor teritorii.
În conformitate cu Acordurile de la Oslo, Cisiordania este împărțită în trei zone: Zona A (18% din teritoriul Cisiordaniei, sub control palestinian), Zona B (sub control comun) și Zona C (60% din Cisiordania, sub control israelian total). Aceste diviziuni complică realizarea unui stat palestinian, creând o ghetoizare a comunităților palestiniene.
Guvernarea unui viitor stat palestinian
O altă problemă este condiția impusă de guvernele occidentale pentru recunoașterea unui stat palestinian, care exclude participarea Hamas la guvernare. Această condiție a fost susținută de Liga Arabă. Deși Hamas și Fatah sunt principalele mișcări politice palestiniene, popularitatea lui Mahmoud Abbas, liderul Autorității Palestiniene, este scăzută, 80% dintre palestinieni dorindu-i demisia. Occidentul preferă o Autoritate Palestiniană „reformată”, dar impunerea unor condiții externe poate duce la percepția de ilegitimitate a noului guvern.
Întrebări cruciale și consecințele acestora
Întrebarea rămâne: cât de mult capital politic sunt dispuși să cheltuie liderii occidentali pentru a asigura crearea unui stat palestinian real? Ce se va întâmpla dacă Israelul continuă să-și extindă coloniile și să anexeze Cisiordania? Istoricul sugerează că liderii occidentali nu au fost dispuși să acționeze decisiv în fața refuzului Israelului de a avansa soluția celor două state.
Concluzie
Recunoașterea statului palestinian de către diverse state este un pas simbolic important, dar obstacolele politice, geografice și de guvernare rămân semnificative, punând întrebări despre viitorul și fezabilitatea unui stat palestinian.
