Cadre didactice în stradă
Profesorii din România protestează, exprimându-și nemulțumirea față de modul în care au fost tratați de către autorități în ultimii 30 de ani. O profesoară a declarat: „Ne-am simțit umiliți, mințiți, jigniți. Niciun ministru n-a îndrăznit să se poarte cu noi cum s-a purtat domnul Daniel David.”
Volumul de muncă al profesorilor
Cadrul didactic a subliniat importanța volumului de muncă pe care îl depun profesorii, menționând că activitățile legate de simulări, olimpiade și ore de consiliere cu părinții nu sunt plătite. „Profesorii nu stau 8 ore, profesorii nu muncesc. Avem nevoie să gândim. După o oră de curs, mă gândesc la ceea ce am realizat și la ce aș putea îmbunătăți,” a adăugat ea.
Reflecția asupra activității didactice
Profesorii nu doar predau, ci investesc timp și efort în pregătirea lecțiilor și în evaluarea elevilor. „Cele 20 de ore de curs înseamnă încă 20 de ore de reflecție și pregătire. Activitățile suplimentare, precum simulările și consiliile, sunt parte din fișa postului, dar nu sunt remunerate,” a explicat profesoara.
Nevoia de recunoaștere
Cadrele didactice cer recunoașterea muncii lor ca fiind esențială pentru educația elevilor. „Noi nu suntem pe șantier. Munca noastră necesită o analiză profundă și personalizarea relațiilor cu elevii,” a concluzionat profesoara, subliniind necesitatea unei schimbări în modul în care sunt percepuți și tratați profesorii.
Protestele profesorilor reflectă o nemulțumire profundă față de sistemul educațional și solicită o reformă reală care să recunoască și să recompenseze eforturile lor. Această situație ar putea determina schimbări în politica educațională din România, având impact asupra viitorului învățământului.
