Descoperirea uluitoare a unui schelet feminin din urmă cu 1.500 de ani, găsit înlănțuit în apropierea Ierusalimului
La mică distanţă de Ierusalim, în criptele mânăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani (aprox. 3 km de Oraşul Vechi al Ierusalimului), arheologii au descoperit un mormânt din secolul V al unei femei al cărei corp a fost înfăşurat în lanţuri grele. Aceasta ar fi practicat forme extreme de asceză.
Săpăturile din criptele mânăstirii bizantine au dus la descoperirea mai multor schelete, inclusiv bărbaţi, femei şi copii. Un mormânt adăpostea rămăşiţele unei persoane înfăşurate în lanţuri. Arheologii susţin că aceste lanţuri nu au fost folosite ca pedeapsă, ci pentru a limita şi îngreuna mişcarea în cadrul unui regim de viaţă de asceză extremă.
Iniţial, Autoritatea israeliană pentru Antichităţi a anunţat că osemintele înfăşurate în lanţuri aparţineau unui bărbat. Însă, după ce creştinismul a devenit principala religie a Imperiului Roman în anul 380, a existat o explozie de fervoare creştină manifestată prin ridicarea de noi mânăstiri şi ascetism, prin care călugării renunţau la plăcerile lumeşti pentru a atinge beatificarea. O practică comună pentru asceţii acelor vremuri era traiul în vârful unui stâlp, unde rosteau predici şi se rugau, adesea purtând lanţuri grele în jurul corpului.
Într-un studiu publicat în numărul din aprilie al Journal of Archaeological Science: Reports, cercetătorii au analizat osemintele individului înfăşurat în lanţuri pentru a determina sexul acestuia. Cu surprindere, ei au constatat că era cel mai probabil vorba despre o femeie. „Folosirea lanţurilor de către asceţii bărbaţi este larg documentată, dar menţiunile despre femei care foloseau lanţurile în acelaşi fel sunt foarte rare”, a explicat Elisabetta Boaretto, arheolog la Institutul Ştiinţific Weizmann din Israel.
Osemintele descoperite sunt foarte deteriorate, ceea ce a făcut ca vârsta persoanei să poată fi estimată între 30 şi 60 de ani. Cercetătorii au analizat peptide din smalţul dentar al persoanei pentru a-i identifica sexul, găsind gena AMELX, specifică cromozomului X, dar nicio urmă de gena AMELY, specifică cromozomului Y. Acest lucru confirmă că persoana respectivă avea doi cromozomi X, fiind astfel femeie.
Deşi femeile ascete sunt menţionate în însemnările istorice, ele provenind în special din rândul clasei nobiliare din secolul IV, căile spirituale urmate de acestea erau adesea diferite de cele ale bărbaţilor. Rugăciunea, postul şi meditaţia erau mai frecvente în călătoria spirituală a femeilor.
Lanţurile reprezentau o formă extremă de mortificare, având rolul de a îngreuna corpul şi de a menţine spiritul concentrat. „Prin restrângerea mişcărilor fizice, lanţurile creau condiţiile pentru ca mintea şi inima să-L caute doar pe Dumnezeu”, a explicat Boaretto.
Identificarea unei femei îngropate în lanţuri este foarte neobişnuită. „Lanţurile erau considerate probabil parte integrantă din identitatea ei ca ascet”, iar înmormântarea ei „a fost un prilej de a-i onora viaţa de asceză şi de a se asigura că devoţiunea ei va continua să fie recunoscută chiar şi dincolo de moarte”, a mai adăugat Boaretto.
