Nicușor Dan la Consiliul pentru Pace: Viziuni și promisiuni
Prezența președintelui Nicușor Dan la Washington, în cadrul „Consiliului pentru Pace” organizat de Donald Trump, a marcat o schimbare semnificativă în abordarea României față de conflictul din Gaza. Aceasta a fost o trecere de la o atitudine prudentă la una care pare să aspire la o implicare ambițioasă, aproape nerealistă.
Promisiuni medicale: 5.000 de refugiați în spitalele românești
Nicușor Dan a început discuțiile cu o promisiune șocantă: evacuarea și tratarea a 1.000 de copii din Gaza, însoțiți de 4.000 de membri ai familiilor lor. Această inițiativă survine într-un context în care copiii români așteaptă luni întregi pentru intervenții medicale esențiale. Promisiunea transformării spitalelor românești în centre de recuperare pentru victimele unui conflict îndepărtat ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea României de a gestiona această situație, având în vedere subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate.
Exportul expertizei: Modelul SMURD în Gaza
O altă propunere a fost exportul expertizei românești în servicii de urgență, inclusiv donarea de echipamente. Aceasta este ironică, având în vedere că sistemul de urgență din România se confruntă cu critici frecvente privind timpii de intervenție și dotările insuficiente, mai ales în zonele rurale. Promisiunea de a reconstrui infrastructura de salvare în Gaza, în timp ce România se luptă cu probleme interne, pare a fi mai mult o manevră politică decât o strategie bazată pe resurse reale.
Reconstrucția instituțiilor: România ca „arhitect” în Gaza
Nicușor Dan a oferit, de asemenea, experți români pentru a reconstrui poliția, justiția și administrația publică din Gaza. Aceasta este o abordare controversată, având în vedere problemele de birocrație și corupție cu care se confruntă România însăși. Sugestia de a trimite formatori pentru instituții de justiție și poliție în Gaza reflectă o supraevaluare a influenței diplomatice românești.
Mesajul final: Un cec în alb?
În încheiere, mesajul „Puteți conta pe noi” adresat lui Donald Trump pare a fi un cec în alb, semnat într-un moment de entuziasm electoral. Invocarea „relațiilor tradițional bune” cu ambele tabere nu mai reflectă realitatea actuală a politicii internaționale, iar România nu mai deține aceeași capacitate de mediator ca în trecut.
În esență, Nicușor Dan, criticat pentru lipsa de viziune în țară, a ales să se prezinte ca un „salvator global” la Washington, promițând resurse pe care România ar putea să nu le poată mobiliza fără a compromite interesele propriilor cetățeni.
