Începutul Postului Mare al Paștelui – 23 februarie 2026
Pe 23 februarie 2026, începe Postul Sfintelor Paști, o perioadă de reculegere spirituală în tradiția ortodoxă. Această zi coincide cu sărbătoarea Sfântului Policarp, o figură importantă în istoria Bisericii Ortodoxe.
Cine a fost Sfântul Policarp
Sfântul Policarp s-a născut în jurul anului 70 la Efes, în închisoare, deoarece părinții săi fuseseră arestați pentru că nu și-au lepădat credința în Hristos. La botez a primit numele Pangratie. Potrivit scrierilor Sfântului Irineu, el a fost ucenic al Apostolului Ioan.
După martirizarea părinților săi, Policarp a fost încredințat unei femei bogate și credincioase, Calista. Aceasta a dat săracilor tot ce a găsit în hambarele ei, iar pentru a o liniști pe mama sa adoptivă, s-a rugat lui Dumnezeu, iar hambarele s-au umplut din nou. Datorită acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, ceea ce înseamnă „cel cu multe roade”.
Policarp a fost hirotonit diacon și preot de către Sfântul Vucol, iar episcopii prezenți la înmormântarea acestuia l-au ales episcop.
Vizita la Papa Anicet
Policarp a călătorit la Roma pentru a discuta despre data sărbătoririi Paștelui, întrucât existau divergențe între diferite comunități creștine. Unii sărbătoreau Învierea Domnului pe 14 Nisan, în timp ce alții o celebraseră în prima duminică după această dată. Deși nu au ajuns la un consens, au rămas uniți în credință.
Vedenia și martiriul
Cu câteva zile înainte de martiriu, Policarp a avut o vedenie în care a văzut perna sa arsă în foc, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că va fi condamnat la moarte prin ardere. La insistențele proconsului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a răspuns: „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut niciun rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?” Deoarece a refuzat să jertfească zeilor, a fost aruncat în foc, dar acesta nu s-a atins de el. În cele din urmă, a fost străpuns cu sabia, iar sângele său a stins flăcările. Osemintele sale au fost luate de creștini și, în prezent, se află în Franța și la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Scrierile Sfântului Policarp
Sfântul Irineu al Lyonului menționează că Policarp a scris mai multe epistole pentru a întări Bisericile și a îndemna frații. Dintre acestea, doar Epistola către Filipeni a supraviețuit, păstrată doar într-o traducere latină. Aceasta conține învățături despre întruparea, moartea și învierea Domnului, promovând rugăciunea pentru conducătorii statului și oferind sfaturi practice pentru păstrarea credinței în Hristos.
Concluzie
Celebrând începutul Postului Mare al Paștelui și amintindu-ne de Sfântul Policarp, ne întărim credința și recunoaștem importanța sacrificiului și dedicării în numele credinței.
