Boala Parkinson: Faza invizibilă anterior tremurului
Boala Parkinson debutează cu o „fază invizibilă” ce poate dura zeci de ani, în care organismul semnalează prin simptome subtile, adesea ignorate sau atribuite stresului, oboselii sau înaintării în vârstă. Aceasta este o observație esențială pentru înțelegerea evoluției bolii.
Prevalența bolii Parkinson
La nivel global, boala Parkinson este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, cu estimări care sugerează că numărul pacienților ar putea depăși 25 de milioane până în 2050, pe fondul îmbătrânirii populației. Această tendință a stimulat cercetările asupra simptomelor timpurii, vizând un diagnostic mai rapid și intervenții preventive.
Simptomele timpurii ale bolii Parkinson
Boala Parkinson a fost în trecut privită exclusiv ca o boală a mișcării, caracterizată prin tremor, rigiditate musculară și încetinirea gesturilor. Totuși, până la 20% dintre pacienți nu dezvoltă niciodată tremor de repaus, iar simptomele motorii devin evidente doar după pierderea semnificativă a neuronilor care produc dopamină.
Faza prodromală
Boala se instalează atunci când neuronii din substanța nigra a creierului încep să moară progresiv. Diagnosticul este de obicei pus după ce între 50% și 70% dintre acești neuroni sunt deja distruși, ceea ce face ca faza prodromală să devină un aspect central în neurologia modernă.
Semnele invizibile
Printre cele mai frecvente semne timpurii se numără:
- Pierderea mirosului: Anosmia apare la peste 90% dintre persoanele cu Parkinson, instalându-se lent.
- Tulburările de somn: REM sleep behavior disorder, caracterizată prin comportamente active în timpul somnului, este considerată un predictor puternic al bolii Parkinson.
- Constipația cronică: Aproximativ două treimi dintre pacienții cu Parkinson se confruntă cu această problemă, adesea cu mult înainte de diagnostic.
- Amețelile: Amețelile persistente la ridicarea bruscă pot indica o disfuncție a sistemului nervos autonom, asociată cu boala.
Atenție la simptome
Niciunul dintre aceste simptome nu indică, de unul singur, boala Parkinson. Totuși, asocierea lor, mai ales în prezența unui istoric familial, ar trebui să ridice semne de întrebare și să conducă la o evaluare neurologică. Este important de menționat că nu trebuie să se facă autodiagnostic, ci să existe o vigilență informată.
Viitorul cercetărilor
În prezent, nu există un test unic care să confirme Parkinsonul în faza incipientă. Totuși, cercetarea avansează rapid, iar identificarea unor biomarkeri timpurii ar putea revoluționa modul în care această boală este depistată și tratată în viitor.
Concluzie: Identificarea semnelor timpurii ale bolii Parkinson este crucială pentru un diagnostic anticipat și intervenții eficiente, având potențialul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților pe termen lung.
