Brigada ucraineană: Cât timp mai poate îndura fără sprijin internațional și care sunt intențiile lui Putin în raport cu România?
Armata rusă și cea ucraineană sunt ambele în pragul epuizării, după mai bine de trei ani de război neîntrerupt. În timp ce Rusia își poate susține ritmul actual al operațiunilor militare pentru cel puțin un an, armata ucraineană ar putea atinge un „punct de rupere” în următoarele 6 luni, dacă Kievul nu va beneficia de ajutor militar semnificativ din partea Occidentului.
Vladimir Putin își dorește ca armata rusă să cucerească Odesa, pentru a tăia complet accesul Ucrainei la Marea Neagră. Conform unui oficial de rang înalt citat de Financial Times (FT), Putin consideră Odesa drept un „oraș istoric rusesc” și va încerca să îl ocupe, captivarea acestuia fiind principalul obiectiv al războiului împotriva Ucrainei. De asemenea, Putin a lăsat de înțeles că s-ar putea să nu „revendice” Odesa dacă ucrainenii acceptă să cedeze Crimeea și cele patru regiuni ilegal anexate de Rusia (Luhansk, Donețk, Zaporojie și Herson).
Cucerirea Odesei este direct legată de ajungerea Rusiei la gurile Dunării. Dmitri Medvedev a prezentat, în urmă cu un an, o hartă în care Ucraina era împărțită, cu Odesa sub controlul Rusiei, având graniță cu România la gurile Dunării. Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a declarat că „cine crede că Putin termină războiul în Ucraina se înșală”, subliniind că obiectivul liderului de la Kremlin este să ajungă la gurile Dunării.
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a avertizat că, în urma unei victorii a Rusiei pe frontul din Ucraina, „putem asista la o direcție operativă (a armatei ruse) spre gurile Dunării”. În acest context, unii lideri NATO se tem că situația de pe frontul ucrainean se va „deteriora serios” până în toamnă.
Militarii ucraineni au avut motive de optimism după întâlnirea dintre Zelenski și Trump de la recentul summit NATO de la Haga. Președintele american a sugerat că SUA ar putea livra Ucrainei sisteme antiaeriene Patriot, însă formularea sa a fost vagă, fără o decizie clară în această privință. Necesitatea achiziționării de sisteme antiaeriene sau antirachetă de către ucraineni a devenit critică, având în vedere intensificarea atacurilor aeriene ruse, care au inclus cel mai mare atac de la începutul războiului, cu peste 500 de rachete și drone utilizate.
În ciuda sprijinului militar din partea Occidentului, pierderile suferite de Ucraina în rândul militarilor rămân o problemă majoră. În februarie, Zelenski a anunțat că peste 46.000 de militari ucraineni au fost uciși și 380.000 răniți, iar alți peste 24.000 sunt dispăruți. Armata rusă, pe de altă parte, a înregistrat pierderi duble, cu peste un milion de militari uciși sau răniți, însă Rusia dispune de o populație de patru ori mai mare decât Ucraina.
Conform unor lideri politici europeni, este greu de crezut că Putin va accepta un acord de încetare a focului. Scopul principal al lui Putin rămâne capturarea Odessei, ultimul port cu ieșire la Marea Neagră de care dispune în prezent Ucraina. Rusia își folosește tactica de a atrage ucrainenii în „micro-bătălii” sângeroase, provocând pierderi mari în rândul infanteriei.
Deși Rusia are resurse limitate, marea „moștenire” de la fosta armată sovietică începe să scadă. Principalele depozite de armament și centre de reparații s-au golit semnificativ, iar industria de armament nu a reușit să compenseze total pierderile suferite în război. Experții militari estimează că Rusia poate menține ritmul actual al ofensivei până cel puțin în 2026.
În acest context, economia Rusiei dă semne de slăbiciune, cu avertismente din partea ministrului economiei că țara se află aproape de recesiune, iar unii analiști sugerează că economia ar putea fi pe cale de colaps. Yevgeny Nadorshin, economist cu sediul la Moscova, a declarat că va fi o perioadă inconfortabilă până la sfârșitul lui 2026, dar a calificat ideea unei prăbușiri ca fiind „o minciună totală”. Putin a subliniat că Rusia nu trebuie să cadă în recesiune, afirmând că „cea mai importantă sarcină a noastră este să asigurăm tranziția economiei către o traiectorie de creștere echilibrată”.
