Bruxellesul trage un semnal de alarmă: Europa trebuie să își conserve resursele de apă
Comisia Europeană le solicită statelor membre să își stabilească ținte clare pentru reducerea consumului de apă, în contextul unei crize accentuate de secetă, poluare și schimbări climatice. Strategia UE pentru „reziliență hidrică” propune o reducere cu 10% a consumului de apă până în 2030, însă aceste măsuri nu sunt obligatorii. Această țintă face parte din Strategia europeană pentru reziliență hidrică, lansată recent, ce urmărește să refacă ciclul apei, care a fost „profund afectat” de poluare, schimbări climatice și degradarea mediului.
Comisia Europeană încurajează, de asemenea, țările UE să „își stabilească propriile ținte pentru eficiența utilizării apei, în funcție de circumstanțele naționale.” Aceasta recomandare vine într-un moment în care Europa se confruntă cu multiple probleme legate de apă, inclusiv poluarea cu PFAS și nitrați, infrastructură cu pierderi, secete mai severe și precipitații mai intense.
Referitor la motivul pentru care ținta de 10% nu este obligatorie, comisarul european pentru Mediu, Jessika Roswall, a afirmat: „Pentru mine, este evident că avem nevoie de ținte către care să tindem, dar și să fim foarte conștienți că situația diferă foarte mult între statele membre, între regiuni.” Ea a menționat un raport al Agenției Europene pentru Mediu, care identifică „sectoarele-cheie” cu potențial de economisire a apei, inclusiv energia electrică, agricultura și alimentarea publică cu apă.
Strategia Comisiei nu prevede legi noi privind utilizarea apei sau poluanții de tip PFAS și nitrați. Roswall a argumentat că „există deja o mulțime de legislație” privind utilizarea durabilă a apei, adăugând: „Trebuie să ne concentrăm pe implementare.”
Banca Europeană de Investiții va sprijini strategia apei cu peste 15 miliarde de euro în finanțări pentru perioada 2025-2027, inclusiv pentru „infrastructuri mari și soluții bazate pe natură.” Comisia va înființa, de asemenea, o inițiativă „public-privată” pentru a „realiza o inovație tehnologică majoră” în curățarea poluării cu PFAS și alte substanțe chimice persistente. Aceasta reprezintă o schimbare față de versiunea anterioară a strategiei, care propunea un „mecanism de sprijin” pentru remedierea poluării cu PFAS și alte substanțe persistente.
