Comportamentul copiilor anxioși
Mulți părinți se confruntă cu copii care se îngrijorează excesiv sau care au crize intense de furie, ceea ce poate fi extrem de frustrant. Adesea, acești copii sunt descriși folosind termeni precum „îngrijorați”, „hipersensibili” sau „explozivi”. Este dificil de înțeles de ce aceștia au probleme în a face față situațiilor cotidiene, iar părinții se simt adesea neputincioși în fața acestor reacții intense.
Posibile cauze medicale
Comportamentele extreme ale copiilor pot fi asociate cu diverse condiții medicale, precum dizabilități de învățare, ADHD sau anxietate. Aceste afecțiuni clinice pot fi tratate cu ajutorul intervențiilor comportamentale și medicale. Părinții care suspectează astfel de probleme sunt încurajați să caute suport din partea organizațiilor specializate, cum ar fi Asociația de Dizabilități de Învățare din America, ImpactADHD sau Asociația Americană de Anxietate și Depresie.
Cum să reacționăm în timpul crizelor
Atunci când un copil trece printr-o criză, este esențial să evităm anumite fraze care pot agrava situația. De exemplu, expresii precum „Relaxează-te! Nu-ți face griji!” sunt percepute ca fiind patronizante și nu ajută. De asemenea, este important să nu minimalizăm emoțiile copilului, spunând lucruri precum „Nu ar trebui să fii atât de trist” sau „Nu ai de ce să-ți fie frică”. Aceste comentarii pot crește anxietatea și pot face copilul să se simtă mai rău.
Ce să facem în timpul crizelor
În loc să oferim soluții, părinții ar trebui să recunoască și să valideze sentimentele copilului. Puteți spune: „Știu că acum se simte foarte înfricoșător” sau „Îmi displace și mie când mă simt așa”. Este important să arătați compasiune și să întrebați dacă copilul ar dori să discute despre modalități de a face față acestor emoții.
Încurajarea copilului să aibă un pic de control asupra situației poate ajuta la dezvoltarea încrederii în sine. Soluțiile găsite de copil, oricât de mici, contribuie la succesul său.
Concluzie
Gestionarea emoțiilor intense ale copiilor necesită răbdare și empatie. Părinții ar trebui să fie prezenți și să ofere suport, lăsând copiii să-și exprime sentimentele, ceea ce poate facilita procesul de recuperare și dezvoltare personală.
