Când tații lipsesc, povara îngrijirii persistă
După o petrecere de ziua fiului meu din iulie 2024, acesta m-a întrebat: “Tata a plecat să cumpere lapte?”. Zâmbind ca și cum ar fi fost o glumă, mi-am dat seama cu groază la ce se referea. Prietenii lui l-au întrebat unde era tatăl său, iar el le-a spus că nu știe, iar ei au presupus că a plecat la magazin și nu s-a mai întors.
În realitate, tatăl nu a plecat să cumpere lapte, ci a dispărut din viețile noastre. Cu trei luni înainte, după ce am inițiat o separare, am convenit asupra unui aranjament de “cuibărit”, rotindu-ne între casa noastră și un apartament mic de pe campusul unde lucra fostul meu soț. Acest apartament nu mai era disponibil vara, iar când i-am spus fostului meu soț că un prieten ne oferise un ADU pentru vară, el mi-a spus că deja își asigurase un alt loc de trai și că eu și copiii nu eram “permisi” acolo.
Impactul dispariției tatălui asupra îngrijirii copiilor
Unii oameni bănuiau că ar fi o altă femeie implicată. Deși nu era preocuparea mea principală, eram foarte îngrijorată că această nouă aranjare de locuit ar însemna că voi fi nevoită să îmi asum singură responsabilitățile de părinte. Fostul meu soț nu mi-a spus unde era noul său loc de trai, iar când copiii întrebau unde era tatăl, le spuneam că nu știu. Această lipsă de informații a condus la gluma fiului meu cu privire la lapte.
Dispariția tatălui nu este un caz izolat. Această situație este o temă culturală recurentă, care reflectă divizarea muncii de îngrijire și valoarea culturală pe care o atribuim acestei activități. Aproape 44% dintre mamele singure sunt divorțate sau separate, ceea ce înseamnă că aproape jumătate dintre ele au avut copii în timp ce erau într-o relație, iar când s-au despărțit, tații au dispărut.
Disparități în responsabilitățile de îngrijire
Fostul meu soț a fost un tată implicat până la separare, având grijă de copii și făcând multe dintre treburile casnice. Totuși, în contextul separării, a trecut rapid de la a fi un tată activ la a deveni un tată absent. Aceasta este o experiență comună pentru multe mame singure, care se confruntă cu o divizare inegală a responsabilităților de îngrijire. Statistici recente arată că 80% dintre părinții custodiați sunt mame, iar 80% dintre părinții singuri sunt mame.
Implicarea tatălui și norma socială
Divorțul nu afectează doar structurile familiale, ci și percepțiile asupra paternității. În multe cazuri, bărbații își pierd interesul pentru paternitate după divorț, iar acest lucru reflectă o structură socială care nu încurajează un angajament egal față de îngrijire. Mamele sunt adesea lăsate cu povara îngrijirii, în timp ce tații beneficiază de drepturi de custodie fără responsabilități corespunzătoare.
De asemenea, statisticile arată că 51% dintre părinți care utilizează medierea sunt de acord ca mama să aibă custodie principală. Judecătorii tind să acorde custodia taților în 70% din cazuri atunci când aceștia solicită activ custodia fizică.
Consecințele structurii familiale
Un aspect esențial al acestei discuții este că o divizare echitabilă a activelor presupune o divizare echitabilă a muncii în timpul căsniciei. Mamele continuă să suporte povara majorității activităților de îngrijire, în timp ce bărbații beneficiază de statutul social și recompense financiare mai mari după divorț.
În concluzie, problema dispariției tatălui și a responsabilităților de îngrijire reflectă o structură familială disfuncțională în cadrul unei societăți care adesea nu recunoaște valoarea muncii de îngrijire. Această situație nu afectează doar mamele, ci și tații, care ajung să piardă conexiuni emoționale cu copiii lor, ceea ce contribuie la izolarea socială și suferința masculină.
