Descoperirea căprioarelor
Cercetătorii americani au descoperit că urmele lăsate de căprioare pe copaci și pe sol strălucesc în lumină ultravioletă, o radiație invizibilă pentru oameni, dar perceptibilă pentru aceste animale. Studiul arată că marcajele asociate sezonului de împerechere devin luminoase la amurg și în zori, momente în care căprioarele sunt cele mai active.
Comunicarea prin semnale vizuale
Descoperirea sugerează că, pe lângă miros, căprioarele ar putea folosi semnale vizuale adaptate vederii lor pentru a comunica în pădure. Masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus) freacă coarnele de copaci și sol, lăsând urme olfactive sub formă de secreții. Aceste semne funcționează ca indicatoare pentru alte animale, dar mirosul nu este singurul mod de comunicare.
Metodologia studiului
Cercetătorii de la Universitatea din Georgia (UGA) au realizat studiul într-o pădure experimentală de 337 de hectare, numită Whitehall, unde căprioarele trăiesc în libertate. Au identificat 109 urme pe copaci și 37 de marcaje pe sol în două perioade de observație de aproximativ o lună, în toamna anului 2024. Noaptea, au revenit la fiecare loc cu lanterne ultraviolete, utilizând lungimi de undă de 365 nm și 395 nm, frecvente în lumină la amurg și în zori.
Rezultatele observațiilor
Urmele expuse la 395 și 365 nm au prezentat valori medii ale iradianței mai mari decât mediul înconjurător, manifestând fotoluminiscență. Nu este clar dacă strălucirea provine din arbori și arbuști sau din fluidele rămase de la căprioare. Urina conține porfirine și aminoacizi care reacționează sub lumină ultravioletă, iar secrețiile glandulare ale masculilor ar putea avea proprietăți similare.
Adaptarea vederii căprioarelor
Fotoluminiscența acestor „indicatoare” forestiere este de tipul care poate fi detectat de conurile din retina căprioarelor, confirmând astfel că vederea lor este adaptată condițiilor de lumină slabă din zori și amurg. Rezultatele sugerează că aceste animale ar putea comunica printr-un fel de „panouri luminoase” invizibile pentru oameni.
Concluzie
Deși nu au fost testate direct modificările comportamentale ale căprioarelor ca urmare a prezenței fotoluminiscenței, iradianța urmelor a crescut în același timp cu nivelurile hormonale ale animalelor, sugerând o legătură între aceste semnale vizuale și comportamentul lor în sezonul de reproducere.
