CCR analizează cererea S.O.S. România, AUR și POT privind legea împotriva antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională dezbate, marți, sesizarea S.O.S. România, AUR și POT referitoare la legea privind măsurile pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. Actul normativ, inițiat de deputatul Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, stipulează că distribuirea „prin intermediul unui sistem informatic” a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război va constitui infracțiune, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și, în anumite cazuri, mai mult.
Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat la CCR acest act normativ, cele trei partide votând împotriva proiectului la adoptarea sa pe 11 iunie de către Camera Deputaților, for decizional. În contestație, se argumentează că o astfel de lege ar „alimentează un antisemitism artificial”, furnizând motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Redactorii sesizării, profesor universitar doctor Verginia Vedinaș și avocat Marcela Baș, au adus mai multe obiecții concrete.
Obiecțiile menționate subliniază că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încălcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, precum și libertatea de exprimare și dreptul la informație. Sursa citată arată că o asemenea lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar afecta caracterul democratic al statului.
Semnatarii sesizării susțin că legea încalcă articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, care garantează dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare. Acestea sunt coroborate cu articolul 1 (alineatul 3), care consacră caracterul de stat de drept și democratic al României, și cu articolul 20, care asigură prioritatea reglementărilor internaționale mai favorabile privind drepturile omului. De asemenea, se menționează că libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este indispensabilă demnității umane.
Contestația subliniază că legea, prin includerea în categoria „materiale interzise” a cărților sau documentarelor, contravine articolului 8 din noua lege, care precizează că „nu constituie infracțiune… dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației”. De asemenea, se argumentează că nu există un criteriu obiectiv și clar în determinarea caracterului materialelor ca antisemite, xenofobe sau discriminatorii.
O altă obiecție se referă la caracterul „vag și imprecis” al legii, care poate determina abuzuri din partea autorităților prin interpretabilitatea sa largă. Se afirmă că modul evaziv în care sunt redactate textele încalcă prevederile legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Mai mult, se argumentează că interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole, documente și conținut audio-video instituie „o veritabilă cenzură” și anihilează toate cele trei drepturi fundamentale constituționale: exprimare, informare și învățătură, afectând astfel libertatea academică și științifică.
