CCR analizează solicitarea SOS referitoare la legislația împotriva antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională discută, joi, 10 iulie, sesizarea S.O.S. România, AUR și POT referitoare la legea privind măsurile pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. Actul normativ prevede că distribuirea „prin intermediul unui sistem informatic” a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război va constitui infracțiune și va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și chiar mai mult în anumite cazuri.
În aceeași zi, CCR a respins obiecția AUR pe legea privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe. Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat la CCR acest act normativ, cele trei partide votând împotriva proiectului la adoptarea sa pe 11 iunie de către Camera Deputaților, for decizional.
Contestația argumentează că o astfel de lege ar putea „alimenta un antisemitism artificial” și ar oferi motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Redactorii sesizării, profesor universitar doctor Verginia Vedinaș și avocat Marcela Baș, au adus obiecții concrete. Aceștia afirmă că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încalcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, libertatea de exprimare și dreptul la informație.
Obiecțiile semnalează că o asemenea lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar aduce o atingere caracterului democratic al statului. De asemenea, semnatarii sesizării susțin că legea ar încălca articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, privind dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare, garantate prin Constituție.
Libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este considerată esențială pentru demnitatea umană. Aceasta presupune obligația statelor de a asigura caracterul pluralist al informației și transmiterea liberă a ideilor, chiar și a celor considerate controversate.
Contestația atrage atenția asupra caracterului „vag și imprecis” al legii, care poate duce la abuzuri din partea autorităților prin interpretabilitatea sa largă. Este menționat că modul evaziv în care sunt redactate textele legii încalcă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, având astfel un impact asupra constituționalității sale.
În document se subliniază că prin interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole, documente și conținut audio-video este instituită o formă de cenzură care anihilează drepturile fundamentale constituționale de exprimare, informare și învățătură, afectând astfel libertatea academică și științifică.
