Contextul conflictului ruso-ucrainean
Conflictul declanșat de Rusia prin invadarea Ucrainei este departe de a se încheia, iar experții politici și militari estimează că acesta ar putea continua și în anii următori. Generalul (r) Silviu Predoiu, fost prim-adjunct al directorului Serviciului de Informații Externe, analizează motivele pentru care cele două popoare, cândva apropiate, au ajuns să se confrunte într-un război intens.
O abordare culturală a conflictului
Într-o postare, Predoiu propune o analiză bazată pe mecanismul de comparație culturală dezvoltat de psihologul olandez Geert Hofstede. Acest instrument este folosit pentru a înțelege diferențele și asemănările dintre societăți, oferind o cheie de interpretare utilă pentru conflictele internaționale. Predoiu subliniază că acest conflict a influențat profund viața cetățenilor europeni, afectând prețurile energiei, inflația și securitatea politică a Uniunii Europene.
Proximitatea culturală și violența războiului
Analiza culturală efectuată de Predoiu dezvăluie că Rusia și Ucraina împărtășesc un profil cultural extrem de similar. Această apropiere face ca războiul să fie deosebit de crud. Războaiele fratricide, purtate între națiuni apropiate cultural, au fost, de-a lungul istoriei, cele mai nemiloase. Fiecare parte percepe cealaltă nu doar ca pe un adversar, ci ca pe un trădător al valorilor comune, ceea ce transformă conflictul într-unul visceral.
Percepții diferite în Moscova și Kiev
Predoiu explică faptul că Moscova și Kievul au perspective diametral opuse asupra apropierii culturale. Moscova consideră diferențele politice ca pe trădări intolerabile, iar retorica lui Putin reflectă această viziune, Ucraina fiind percepută nu ca un stat străin, ci ca o parte a unui univers cultural care trebuie recuperat. În contrast, Ucraina consideră această apropiere o povară istorică și nu o trădare, ci o încercare de emancipare.
Paradoxul sprijinului european
Un alt aspect menționat de Predoiu este paradoxul din interiorul Uniunii Europene, unde statele cel mai apropiate cultural de Ucraina, precum Ungaria și Slovacia, sunt cele mai reținute în a oferi sprijin. Aceste țări percep defectele Ucrainei fără idealizarea distanței, alegând o poziție pragmatică. În schimb, SUA, Marea Britanie, Germania și Franța, care au culturi diferite, sunt cei mai entuziaști susținători ai Ucrainei.
Percepția vestică asupra conflictului
Predoiu notează că, pentru statele din Vest, Ucraina este percepută ca un simbol al valorilor occidentale împotriva autoritarismului rus. Această distanță culturală le permite să proiecteze asupra Ucrainei propriile idealuri, transformând conflictul într-o cauză abstractă. În realitate, Ucraina are baze culturale mai apropiate de Rusia decât de Occident, ceea ce complică procesul de occidentalizare.
Politica americană și interpretarea conflictului
Predoiu analizează și modul în care politica americană a evoluat în raport cu conflictul, observând că sub administrația lui Biden, SUA a adoptat o poziție de implicare totală, în timp ce Trump a promovat o abordare mai rezervată, recunoscând complexitatea culturală a conflictului.
Concluzie
Rusia și Ucraina, două culturi apropiate, se distrug reciproc, fiecare considerându-l pe celălalt un trădător. Vecinii apropiați aleg să păstreze distanța, în timp ce Occidentul, care înțelege cel mai puțin conflictul, devine cel mai activ susținător. Această dinamică arată că, în relațiile internaționale, cultura are un impact semnificativ, iar lipsa înțelegerii fundamentale a actorilor implicați poate duce la sprijin ineficient sau contraproductiv.
