Cele mai prospere și cele mai puțin favorizate colțuri ale lumii: România, în declin pe scara ONU
În timpul pandemiei de coronavirus, spitalele au fost supraaglomerate, școlile și birourile s-au închis, iar economia a înghețat, stârnind întrebări despre momentul în care lumea își va reveni. Cinci ani mai târziu, datele ONU arată că declinul standardelor de viață la nivel global continuă, în ciuda eforturilor de redresare, iar ritmul mediu de dezvoltare este mai lent decât era anticipat, conform The Economist.
Indicele dezvoltării umane (IDU), măsurat de ONU, monitorizează progresul țărilor în funcție de speranța de viață, educație și venituri. După produsul intern brut (PIB), IDU este unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru evaluarea dezvoltării unei țări. Valoarea globală a IDU a scăzut în 2020 și 2021, un fenomen fără precedent de la lansarea acestui indice în 1990. Deși a avut o revenire parțială în 2022, raportul recent arată că ritmul de îmbunătățire în 2023 a fost cel mai lent înregistrat până acum.
Țările bogate au avut cele mai bune rezultate, 97% dintre acestea recuperându-și complet sau depășind valorile IDU anterioare pandemiei. În contrast, mai puțin de 60% dintre țările sărace au reușit să atingă aceeași situație. După doi ani de liderat clasamentul, Elveția a fost depășită de Islanda. Țările nordice ocupă cele mai înalte poziții în aproape toate categoriile care măsoară calitatea vieții.
Un copil născut astăzi în Islanda se poate aștepta la o speranță de viață de peste 82 de ani și la o medie de peste 18 ani de studii, iar venitul mediu pe persoană este aproape de 70.000 de dolari. România se află pe locul 55 conform IDU, la egalitate cu Bulgaria, și s-a clasat cu două poziții mai jos comparativ cu raportul din anul anterior, având valori de IDU de 0,845, o speranță de viață la naștere de 75,9 ani, o speranță de viață școlară de 14,1 ani și un venit național brut pe persoană de 39.374 de dolari.
Primele 10 țări în funcție de IDU sunt: Islanda, Norvegia, Elveția, Danemarca, Germania, Suedia, Australia, Hong Kong, Olanda și Belgia. La polul opus, cele mai scăzute valori se regăsesc în principal în țările din Africa Subsahariană, precum Sudanul de Sud, Somalia, Republica Centrafricană și Ciad.
După mai multe decenii în care diferențele dintre țările de top și cele de la coada listei s-au micșorat, în ultimii patru ani, distanța a început din nou să se mărească. Sărăcia extremă a stagnat aproape complet din 2015, iar sănătatea publică a fost într-un continuu declin după Covid-19. Țările din lumea arabă, America Latină și Caraibe au avut cel mai lent ritm de revenire post-pandemic în privința standardului de viață.
De-a lungul anilor, se părea că omenirea va atinge un nivel mediu de dezvoltare foarte ridicat înainte de 2030, dar dacă ritmul lent din prezent va continua, ar putea dura mult mai mult până când lumea va ajunge la acel punct.
La categoria speranța de viață la naștere, cele mai mari valori sunt înregistrate de: San Marino (85,7 ani), Hong Kong (85,5 ani), Japonia (84,7 ani), Coreea de Sud (84,3 ani) și Elveția (84 ani). În ceea ce privește speranța de viață școlară, primele locuri sunt ocupate de Grecia (20,8 ani), Australia (20,7 ani), Turcia (19,8 ani), Finlanda (19,5 ani) și Noua Zeelandă (19,3 ani). Clasamentul global al veniturilor naționale brute pe cap de locuitor este condus de: Liechtenstein (166.812 dolari), Norvegia (112.710 dolari), Singapore (111.239 dolari), Qatar (105.353 dolari), Irlanda (90.885 dolari) și Luxemburg (85.461 dolari).
