Data și semnificația sărbătorii
Pe 27 noiembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Sfântul Iacob, marcând această zi ca o cruce neagră în calendarul religios.
Cine a fost Sfântul Iacob?
Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea în cetatea persană Bitlava. Din cauza prieteniei sale cu Izdegherd, împăratul persan, el a fost obligat să jertfească zeilor. Mama sa, îngrijorată de căderea sa, i-a scris: „O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcând după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viața cea fără de moarte.”
Întoarcerea la credință
Citind scrisoarea mamei sale, Sfântul Iacob a decis să se întoarcă la credință, rugându-se lui Dumnezeu pentru ajutor și iertare. El a spus: „Doamne Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, robul Tău, și dă-mi tărie și putere în ceasul acesta pentru a răbda durerile, căci îmi pare rău de căderea mea.”
Martiriul Sfântului Iacob
După ce a mărturisit că este creștin, împăratul a ordonat să i se taie mădularele. Sfântul Iacob a răspuns cu curaj, comparându-se cu o oaie care se lasă tunsă, afirmând că nu va cruța niciunul dintre mădularele sale. În cele din urmă, a suferit chinuri severe, inclusiv tăierea degetelor și, în final, a fost decapitat.
Concluzie
Viața și martiriul Sfântului Iacob reprezintă un exemplu de credință și curaj în fața persecuțiilor, având un impact semnificativ asupra tradiției și comemorării sfinților în Biserica Ortodoxă.
