Anunțul Combinatului Azomureș
Combinatul Azomureș a anunțat suspendarea activității pentru aproximativ 600 de angajați, plasându-i în șomaj tehnic, din cauza incertitudinii în aprovizionarea cu gaze naturale pe termen lung. Compania a menționat că, în ultimii patru ani, a reușit să mențină un număr de aproximativ 1.000 de angajați direcți și să susțină un ecosistem de contractori de aproape 1.500 de lucrători, în ciuda dificultăților întâmpinate.
Impactul măsurilor anunțate
În lipsa unei soluții viabile și sustenabile, Azomureș va suspenda sau reduce semnificativ contractele de mentenanță și servicii, afectând astfel direct peste 1.500 de angajați ai contractorilor care operează pe platforma Azomureș. Măsurile sunt menite să evite concedierile permanente, în timp ce compania caută soluții pentru a asigura continuitatea activității.
Contextul aprovizionării cu gaze
Azomureș, deținută de grupul elvețian Ameropa, a purtat discuții cu Romgaz pentru o posibilă achiziție a platformei industriale din Târgu Mureș. Deși Romgaz a indicat că o ofertă ar putea fi formulată până la sfârșitul anului 2025, până în prezent nu a fost făcută nicio propunere concretă, lăsând viitorul platformei în incertitudine. Compania subliniază că România nu dispune de un cadru structural care să permită accesul stabil la gaze pentru marii consumatori industriali, ceea ce expune Azomureș la volatilitatea pieței gazelor.
Producția de gaze și implicațiile pentru industrie
România se află în pragul unei creșteri semnificative a producției de gaze naturale, odată cu intrarea în exploatare a proiectului offshore Neptun Deep, estimată pentru 2027. Totuși, Azomureș avertizează că, în absența unei strategii naționale clare, țara riscă să exporte gaze naturale ca materie primă și să importe îngrășăminte la costuri ridicate. Aceasta ar avea un impact negativ asupra balanței comerciale și asupra securității alimentare.
Consecințele întârzierilor decizionale
Continua amânare a deciziilor privind viitorul Azomureș afectează capacitatea industrială și locurile de muncă specializate, diminuând capacitatea României de a valorifica resursele naturale. În ciuda măsurilor de reducere a personalului, Azomureș își menține instalațiile pregătite tehnic pentru repornire, în funcție de fezabilitatea economică.
Concluzie
Deciziile întârziate și incertitudinile din aprovizionarea cu gaze naturale pun în pericol viitorul Combinatului Azomureș, afectând nu doar angajații direcți, ci și ecosistemul de lucrători care depind de activitatea acestuia, cu implicații grave asupra industriei și agriculturii românești.
