Conflictele din Orientul Mijlociu: Israel și Iran – un nou tipar pentru războiul nuclear în expansiune?
Conflictul dintre Israel și Iran marchează un nou capitol periculos în rivalitățile puterilor nucleare, având potențialul de a remodela riscurile de proliferare la nivel mondial pentru deceniile următoare. Atacurile israeliene asupra instalațiilor nucleare iraniene, care au început pe 13 iunie, au reprezentat primul exemplu la scară largă al unui război în care o putere deținătoare de arme nucleare încearcă să împiedice o altă țară de a se nucleariza.
Rachetele continuă să cadă asupra Teheranului și Tel Avivului, provocând sute de morți în Iran și cel puțin 24 în Israel. Această dinamică duce la o erodare a regulilor tradiționale de descurajare. Spre deosebire de rivalitățile nucleare tradiționale, precum cele dintre India și Pakistan, unde ambele părți dețin arsenale declarate, în conflictul actual, Iranul se simte obligat să dezvolte arme nucleare pentru a descuraja agresiunea israeliană, iar Israelul se simte constrâns să reacționeze prin atacuri mai agresive.
Niciuna dintre părți nu poate face un pas înapoi fără a accepta un rezultat intolerabil: pentru Israel, un Iran capabil de a descuraja acțiunile israeliene, iar pentru Iran, riscul unei schimbări de regim prin lovituri israeliene devastatoare.
Atacurile preventive și normele internaționale
Oficialii iranieni au denumit atacul israelian „o declarație de război” și au promis că instalațiile nucleare distruse „vor fi reconstruite”. Israelul a avertizat că campania sa va continua „atâtea zile cât va fi necesar”. De asemenea, negocierile nucleare dintre SUA și Iran au fost anulate, Teheranul respingând orice dialog ca fiind „lipsit de sens”. Aceasta sugerează că fereastra diplomației a fost închisă.
Loviturile israeliene marchează o evoluție periculoasă a normelor internaționale privind războiul preventiv. Acestea se justifică prin amenințări viitoare, cum ar fi afirmația Israelului că Iranul ar putea asambla rapid până la 15 bombe nucleare. Însă, conform avertismentelor directorului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, un atac israelian ar putea consolida ambițiile nucleare ale Iranului, mai degrabă decât să le descurajeze.
Escaladarea conflictului
Atacul inițial al Israelului a declanșat o escaladare rapidă. Iranul a răspuns cu sute de drone și rachete, iar ambele țări au început să-și atace infrastructura energetică și zonele civile. Rebelii Houthi din Yemen s-au alăturat luptei, lansând rachete spre Tel Aviv. Această degradare a „axei de rezistență” a Iranului schimbă fundamental calculele strategice ale Teheranului.
Israelul se confruntă cu o dilemă strategică, deoarece atacurile ar putea accelera mai degrabă decât să împiedice nuclearizarea Iranului. Promisiunea lui Netanyahu că loviturile actuale nu sunt „nimic în comparație cu ceea ce vor simți în zilele următoare” arată cât de rapid se poate escalada conflictul.
Implicarea globală și consecințele pe termen lung
Răspunsul internațional la acțiunile Israelului indică o normalizare a agresiunii împotriva instalațiilor nucleare. Liderii europeni au cerut „maximă reținere”, dar nu au condamnat atacurile israeliene. Rusia și China au condamnat atacurile, dar nu au luat măsuri concrete, iar Consiliul de Securitate al ONU a emis doar declarații de „îngrijorare”.
Aceste evenimente stabilesc un precedent periculos pentru regimul de neproliferare nucleară. Atacurile preventive reușite ar putea stimula acțiuni similare în alte părți, erodând eforturile diplomatice. Nuclearizarea rapidă a Iranului ar putea încuraja alte state, precum Arabia Saudită, să urmărească capacități nucleare.
În concluzie, conflictul dintre Israel și Iran nu doar că amenință stabilitatea regională, dar poate redefini și arhitectura globală a guvernanței nucleare, având consecințe pe termen lung asupra securității internaționale.
