Consumul de carne și longevitatea
Un studiu recent a arătat că persoanele care nu consumă carne au o probabilitate mai mică de a atinge vârsta de 100 de ani comparativ cu cele care consumă carne. Această cercetare a fost realizată pe un grup de peste 5.000 de adulți chinezi cu vârsta de 80 de ani și peste, parte a Sondajului Longitudinal Chinez privind Longevitatea Sănătoasă, care a început în 1998. Până în 2018, s-a observat că cei care au adoptat o dietă vegetariană aveau o șansă mai mică de a deveni centenari în comparație cu carniștii.
Contradicții cu studiile anterioare
Aceste rezultate par să contrazică cercetările anterioare care susțin beneficiile dietei bazate pe plante, asociate cu un risc mai scăzut de boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet de tip 2 și obezitate. Aceste beneficii se datorează, în parte, aportului mai mare de fibre și consumului mai redus de grăsimi saturate.
Nevoile nutriționale la vârsta înaintată
Studiul a evidențiat că nevoile nutriționale ale persoanelor în vârstă diferă semnificativ de cele ale tinerilor. Pe măsură ce îmbătrânim, cheltuielile energetice scad, iar masa musculară, densitatea osoasă și pofta de mâncare se reduc, crescând riscul de malnutriție și fragilitate. Dovezile privind beneficiile dietelor vegetariene provin, în mare parte, din studii efectuate pe adulți mai tineri, iar cercetările sugerează că persoanele în vârstă care nu consumă carne pot avea un risc mai mare de fracturi din cauza aportului insuficient de calciu și proteine.
Prioritățile nutriționale la bătrânețe
Pe măsură ce îmbătrânim, prioritățile nutriționale se schimbă. Obiectivul devine menținerea masei musculare și prevenirea pierderii în greutate, iar fiecare îmbucătură trebuie să ofere o cantitate adecvată de nutrienți. Adulții în vârstă au nevoie de proteine, vitamina B12, calciu și vitamina D pentru a preveni fragilitatea și a menține masa musculară.
Concluzie
Nevoile nutriționale se schimbă pe parcursul vieții, iar dietele ar trebui să reflecte aceste modificări. Studiul sugerează că, la vârsta înaintată, prevenirea malnutriției devine mai importantă decât prevenirea bolilor cronice pe termen lung.
