Impactul părinților asupra anxietății copiilor
Când copiii se confruntă cu anxietate și neliniște, părinții resimt aceleași emoții. Este dureros să vezi pe cineva drag suferind din cauza grijilor. Dacă copilul tău este anxios, probabil că recunoști semnele: mâini strânse, dureri de burtă, plâns, mușcatul unghiilor, reacții furioase, tantrumuri, auto-critică și comparații cu ceilalți. Această situație devine și mai complicată când eforturile părinților de a ajuta par a avea efecte contrare.
Dezvoltarea anxietății la copii
Părinții pot să se simtă vinovați și să creadă că fac ceva greșit atunci când copilul lor manifestă aceste emoții puternice. Este ușor să ajungi la concluzia că, dacă ai fi fost un părinte mai bun, copilul nu ar avea atât de multe temeri. Totuși, este important să înțelegi că îngrijorarea este o emoție normală, la fel ca fericirea sau frustrarea, și că ea se poate amplifica.
Trei comportamente ale părinților care reduc anxietatea copiilor
Cercetările arată că copiii care observă părinții făcând următoarele trei lucruri devin adulți mult mai puțin anxioși:
1. Validarea gândurilor anxioase ale copilului
Copiii nu manifestă constant anxietate, ci o experimentează. Este util să îi ajuți să recunoască senzațiile pe care le trăiesc în corpul lor în momentele de anxietate, în loc să le consideri o defectuoasă de caracter. Întrebări precum „Unde simți îngrijorarea?” sau „Când a început?” pot ajuta copilul să-și gestioneze emoțiile mai eficient.
2. A fi un martor calm
Menținerea calmului este esențială atunci când copilul tău se confruntă cu anxietatea. Studiile arată că părinții care rămân calmi în momente stresante ajută copiii să dezvolte un control emoțional mai bun. Este important să îți gestionezi propriile emoții pentru a putea oferi un sprijin real copilului tău.
3. Oferirea de reasigurare liniștită
În momentele de anxietate copleșitoare, este important să asculți nevoile copilului și să răspunzi calm. Copiii care simt că au un anumit control asupra modului în care își gestionează momentele de anxietate au o capacitate de adaptare mai bună. Când copilul devine mai calm, poți să-l ajuți să găsească soluții pentru a face față situațiilor care îi provoacă frică.
Concluzie
Comportamentele părinților joacă un rol crucial în dezvoltarea emoțională a copiilor. Prin validarea sentimentelor, menținerea calmului și oferirea de sprijin, părinții pot contribui la creșterea unor adulți mai puțin anxioși.
