Curtea de Conturi și lupta împotriva corupției
Declarațiile recente ale șefului Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Marius Voineag, evidențiază o realitate îngrijorătoare în sistemul românesc: instituțiile de control nu contribuie eficient la combaterea corupției. Curtea de Conturi a României este un exemplu de pasivitate instituțională, având un număr mare de acte de control, dar puține sesizări penale.
Control fără consecințe
Curtea de Conturi, teoretic una dintre cele mai influente instituții ale statului, are responsabilitatea de a verifica miliarde de lei și bugete publice. Totuși, în practică, constatările se limitează adesea la formulări ambigue și recomandări, fără a se transforma în sesizări penale. Astfel, multe fapte rămân clasificate ca simple abateri administrative, iar responsabilitatea este deseori transferată altor instituții, fără a urma acțiuni concrete.
Cifrele care compromit credibilitatea
Potrivit datelor prezentate de DNA, instituțiile de control au transmis mai puțin de 40 de sesizări penale într-un an, în timp ce DNA a înregistrat aproape 2.000 de dosare noi. Această discrepanță ridică întrebarea dacă România este un model de corectitudine bugetară sau dacă Curtea de Conturi evită cu sistematicitate implicarea în domeniul penal.
Motivul evitării sesizărilor penale
Curtea de Conturi se abține de la sesizările penale din motive instituționale și culturale. Printre acestea se numără:
- Frica de răspundere: Auditorii se tem de implicațiile legale și de responsabilitatea de a susține sesizările în instanță.
- Politizarea conducerii: Conducerea Curții este numită politic, ceea ce generează autocenzură în cazul controalelor asupra entităților cu legături politice.
- Cultura „recomandării”: Curtea preferă formulări neutre, care nu angajează responsabilitatea pentru prejudicii.
Contradicția între misiune și practică
Conform legii, Curtea de Conturi are obligația de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată indicii de infracțiune. Totuși, în practică, Curtea adoptă o abordare care își separă responsabilitatea, afirmând implicit că „noi constatăm, alții să decidă”, ceea ce subminează lupta anticorupție.
Mesajul DNA
DNA subliniază că lupta împotriva corupției necesită un ecosistem de control funcțional, nu doar intervenții din partea procurorilor. Absența sesizărilor penale din partea Curții de Conturi, o instituție esențială în detectarea corupției bugetare, conduce la dosare puține, prejudicii nerecuperate și o încredere publică erodată.
Concluzie
Pasivitatea Curții de Conturi nu este neutră; ea protejează rețelele de interese și transformă controlul public într-un exercițiu formal. Instituția trebuie să devină un actor activ al responsabilității publice pentru a restabili încrederea în sistemul de control al banilor statului.
