Experiența unei mame cu expresia „Te urăsc!”
Ca mamă a unui băiat de 12 ani, am știut că acest moment va veni, ziua în care băiatul meu dulce s-a uitat la mine și a spus: „Te urăsc!” A venit mai devreme decât mă așteptam; prima dată când a spus asta, avea 11 ani. Deși impulsul inițial a fost să răspund: „Da? Ei bine, și eu te urăsc!”, știam că nu este adevărat. Nici el nu mă urăște, ci doar era frustrat pentru că nu primea ce voia.
Importanța comunicării în relația părinte-copil
În acel moment, am realizat că, dacă copilul tău folosește expresia „Te urăsc!”, este un semn că ești un părinte bun care înțelege. I-am spus: „Atunci, munca mea aici este terminată” și am părăsit camera. Această reacție a evidențiat ceea ce simțeam – fiul meu era supărat că nu îi îndeplineam dorințele, dar eu îmi mențin poziția, chiar dacă asta îl făcea să se simtă frustrat.
Provocările adolescenței
Acum, fiul meu se află în perioada dificilă a pubertății. Este moody și impulsiv, prins între nevoia de sprijin matern și dorința de independență, deoarece consideră că sunt jenată. Este normal ca el să nu mă placă tot timpul, și știu cu certitudine că, în ciuda acestor momente de „ură”, mă iubește, se simte în siguranță cu mine și știe că eu sunt cea care ia deciziile.
Rolul limitelor în educația copiilor
Ca părinți, ne dorim adesea să câștigăm popularitate în fața copiilor noștri. Nu există nimic mai plăcut decât o îmbrățișare din partea lor, care să ne arate cât de fericiți sunt cu deciziile noastre. Totuși, nu ar trebui să fim doar prieteni, ci părinți, iar uneori acest lucru poate fi o muncă neapreciată. Stabilim limite pe care le-am detestat și noi când eram copii.
Momentul reconcilierii
După ce am părăsit camera, fiul meu a venit să mă găsească. Stând în ușa camerei mele, cu fața încă roșie și umedă de emoție, mi-a spus: „Ai furat asta.” I-am răspuns inocent: „Furat?” El a continuat: „Ai luat asta de la Roseanne!” Am râs împreună, iar ura a trecut. Am realizat că am fost eu cea care l-a familiarizat cu emisiuni precum „Roseanne” și acum el știa mai multe despre ele decât ar fi trebuit.
Concluzie
Știu sigur că vor mai exista și alte momente în care mă va „urăsc”, dar voi ști că este normal și că îmi fac datoria de părinte. Aceasta este o parte esențială a procesului de educație și dezvoltare a relației noastre.
