Contextul financiar al României
România funcționează de peste două decenii sub un regim de excepție în domeniul finanțelor publice, iar acest lucru a dus la transformarea ordonanței de urgență dintr-un instrument excepțional într-un mecanism ordinar de legiferare. Începând cu anul 2003, au fost înregistrate peste 1.000 de modificări urgente, ceea ce a subminat rolul Parlamentului și a transformat guvernarea fiscal-bugetară într-un monolog al Executivului.
Problema constituțională
Constituția României prevede un mecanism unitar pentru formarea resurselor financiare ale statului, stipulând că impozitele și taxele se stabilesc prin lege, iar bugetul național este aprobat exclusiv de Parlament. Ordonanțele de urgență nu ar trebui să afecteze îndatoririle constituționale, iar orice modificare fiscală este, în realitate, o intervenție în competența parlamentară.
Analogia corporatistă
Într-o societate comercială, administratorul propune bugetul, dar acesta este aprobat doar de Adunarea Generală a Acționarilor (AGA). În mod similar, Guvernul este responsabil să execute deciziile Parlamentului, neavând dreptul de a modifica unilateral bugetul sau parametrii de colectare. Dacă Guvernul își asumă această putere, Parlamentul devine un instrument de validare a deciziilor executive, pierzându-și rolul deliberativ.
Semnificația deciziilor fiscale
Constituția stipulează că impozitele și taxele se stabilesc prin lege, ceea ce înseamnă că orice modificare fiscală ar trebui să fie supusă controlului parlamentar. Acceptarea ordonanțelor de urgență ca instrumente de modificare fiscală înseamnă o abdicare de la statul de drept și transformarea Parlamentului într-un spectator. Aceasta deturnează semnificația constituțională a legii, care trebuie să fie un act adoptat de Parlament.
Impactul ordonanțelor de urgență
Guvernul utilizează ordonanțele de urgență pentru a modifica bugetul, ceea ce încalcă separația puterilor și rolul Parlamentului. Modificările fiscale și bugetare efectuate prin ordonanțe de urgență, fără aprobarea Parlamentului, generează fapte bugetare consumate fără autorizare legislativă. Aceasta reprezintă o uzurpare a competenței parlamentare.
Consecințele abuzului de drept constituțional
Utilizarea repetată a ordonanțelor de urgență în domeniul finanțelor publice constituie o fraudă la Constituție. Deși angajarea răspunderii Guvernului și emiterea ordonanțelor sunt instrumente legale, utilizarea lor pentru a eluda dezbaterea parlamentară devine un abuz de putere. Rectificarea bugetului nu este o simplă ajustare, ci un act fundamental care trebuie supus controlului democratic prealabil.
Concluzie
Practicile actuale de modificare a bugetului prin ordonanțe de urgență subminează controlul democratic asupra finanțelor publice și transformă Guvernul din administrator într-un decident discreționar, afectând grav arhitectura constituțională a statului român.
