Impactul părinților asupra nepoților
Frica că observațiile părinților vor avea asupra copiilor aceleași efecte pe care le-au avut asupra ta este de obicei nefondată. Mulți adulți care provin din familii disfuncționale nu doresc ca copiii lor să interacționeze cu părinții lor din cauza temerilor legate de posibilele repetări ale abuzurilor din copilărie. Totuși, această frică nu este justificată în majoritatea cazurilor.
Bunici surprinzători
Părinții care au fost considerați mai puțin excepționali pot deveni adesea bunici surprinzător de buni. În cei peste 12 ani de experiență ca terapeut, autorul nu a întâlnit cazuri în care cineva să fi fost traumatizat de un bunic, cu excepția cazurilor în care bunicul a fost principalul îngrijitor. De obicei, discuțiile se concentrează asupra impactului bunicilor asupra părinților pentru a înțelege mai bine comportamentul acestora.
Percepția copiilor asupra bunicilor
Copiii au tendința de a percepe bunicii fie ca o sursă de iubire și confort, fie ca persoane de care nu se leagă emoțional. De obicei, părinții care au fost abuzivi în copilărie nu își vor repeta comportamentele cu nepoții. Comentariile pasiv-agresive ale părinților nu vor fi înțelese de copii, care nu se simt prizonieri în relația cu bunicii lor.
Grija pentru bunici disfuncționali
Dacă părintele sau socrul are probleme precum dependența, depresia, anxietatea sau tulburări de personalitate, nu este recomandat să rămână singuri cu copiii pentru perioade lungi. Însă, dacă comportamentul lor este mai degrabă ciudat decât dăunător, impactul asupra copiilor va fi minim. Vizitele la bunici pot fi percepute ca o experiență amuzantă sau ciudată, fără a avea un impact negativ.
Protejarea sănătății mentale
Este esențial ca părinții să își protejeze sănătatea mentală. Dacă interacțiunile cu părinții provoacă anxietate sau panică, este acceptabil să reduci contactul cu aceștia, protejându-ți astfel bunăstarea emoțională. Copiii percep adesea comportamentele ciudate ale bunicilor ca fiind neplăcute, dar nu amenințătoare, datorită limitării timpului petrecut împreună.
Concluzie
Frica de a permite interacțiunea copiilor cu bunicii poate fi nejustificată, deoarece bunicii pot avea un comportament mai bun cu nepoții decât au avut cu propriii copii. Este important ca părinții să își prioritizeze sănătatea mentală, permițându-le copiilor să dezvolte relații cu bunicii, în funcție de contextul familial.
