Decizia judecătorească asupra locului unde Van Gogh a realizat ultimul său tablou
Într-o dimineață însorită din iulie 1890, Vincent Van Gogh a urcat pe o alee din comuna franceză Auvers-sur-Oise și a pictat un set de rădăcini noduroase, utilizând culorile sale caracteristice. Câteva ore mai târziu, s-a împușcat în piept într-un câmp de grâu din apropiere și a murit două zile mai târziu, în camera sa din Auberge Ravoux. Ultima sa lucrare, intitulată „Rădăcini de copaci”, reflectă psihicul său chinuit și a devenit subiect de interes în lumea artei.
În 2020, experții au identificat locația exactă a scenei pictate de Van Gogh, iar rădăcinile care apar în tablou au fost găsite în grădina de pe Rue Daubigny 48, generând entuziasm în rândul pasionaților de artă. Totuși, soarta acestora a fost decisă recent printr-o hotărâre a Curții de apel de la Versailles.
Judecătorii au respins o acțiune a primăriței Isabelle Mézières, care a încercat timp de aproape patru ani să revendice proprietatea publică a rădăcinilor vechi de 350 de ani, aparținând unor salcâmi falși. În schimb, instanța a acordat daune soților Jean-François și Hélène Serlinger, deținătorii proprietății. Cei doi s-au mutat în Auvers în 1996 și au fost implicați într-un conflict cu primăria, care a început după inaugurarea oficială a site-ului descoperit de Wouter van der Veen, directorul științific al Institutului Van Gogh.
Judecătorii au criticat dur metodele primăriei, menționând utilizarea unui regulament inexistent din 1959 pentru a susține revendicarea. Jean-François Serlinger, un inspector fiscal pensionar, a declarat că nu înțelege motivele campaniei primăriței împotriva lor, accentuând că ei doresc doar să dezvolte situl ca parte a traseului de pelerinaj Van Gogh, care atrage anual 300.000 de vizitatori.
Primărița a acuzat cuplul pe rețelele sociale, susținând că aceștia urmăresc să obțină profit și să priveze publicul de moștenirea lui Van Gogh. A continuat să atace cuplul chiar și după ce aceștia au construit balustrade temporare pentru a oferi o vedere publică asupra rădăcinilor. Deși consiliul nu a prezentat planuri alternative pentru protecția rădăcinilor, a menționat că dorește să le conserve ca parte a patrimoniului național.
Serlinger a subliniat că natura care a asistat la ultimele ore ale lui Van Gogh a devenit o relicvă religioasă, atrăgând atenția și respectul publicului. După decizia instanței, avocatul consiliului a menționat că primărița ia în considerare un recurs la Curtea de Casație, instanța supremă în materie de drept.
Serlinger și soția sa au declarat că sunt fericiți că situația s-a clarificat și că vor continua să protejeze situl, deschizându-l publicului. Cuplul oferă tururi de 30 de minute ale grădinii, iar sezonul vizitelor se deschide pe 12 aprilie. Anul trecut, 1.000 de entuziaști au venit să admire inspirația lui Van Gogh, descrisă de un expert ca fiind „o pictură aproape psihanalitică care rezumă călătoria lui pe pământ”. Van Gogh a realizat această lucrare în ultimele zile ale unei perioade turbulente, după sosirea sa în Auvers, în stare fragilă de sănătate mintală și fizică.
