Interceptarea rachetelor balistice cu F-16: un concept abandonat
Unul dintre programele experimentale ale SUA, destinat contracarării rachetelor balistice, a implicat utilizarea avionului de vânătoare F-16, care a reușit să îndeplinească cu succes misiunea de interceptare a unei rachete balistice. Cu toate acestea, condițiile specifice necesare pentru un astfel de angajament au dus la decizia de a nu adopta această strategie pentru utilizare pe scară largă.
Deși mulți oficiali ucraineni consideră ideea interceptării rachetelor balistice cu F-16 imposibilă, experimentele au demonstrat că avionul poate doborî o rachetă balistică, chiar dacă acest concept nu a fost niciodată integrat în serviciul operațional. Proiectul a început din dorința Statelor Unite de a intercepta rachete balistice folosind aeronave, similar cu integrarea recentă a AIM-174 cu F/A-18.
Programul NCADE (Network Centric Airborne Defense Element), inițiat în anii 2000, a avut ca scop interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune în timpul fazelor de propulsie și ascensiune. SUA au căutat o soluție cu costuri reduse, care să fie lansată din aer, dezvoltată în colaborare de Raytheon și Aerojet. Un aspect cheie al programului a fost utilizarea componentelor de la rachetele aer-aer existente, în special AIM-120.
Noua rachetă interceptoare era proiectată să fie lansată din aproape orice avion de luptă american, inclusiv F-16, F-15, F/A-18, F-22, F-35 și din UAV-ul MQ-9 Reaper, oferind astfel flexibilitate operațională fără a necesita modificări suplimentare ale aeronavelor.
Programul a progresat până la testarea componentelor, iar în 2007, două rachete aer-aer de rază scurtă AIM-9X, echipate cu noul seeker NCADE, au interceptat cu succes o rachetă balistică. Testul a fost efectuat de un F-16, demonstrând fezabilitatea conceptului. Conform informațiilor de la acea vreme, pentru ca un interceptor NCADE complet dezvoltat să atace cu succes o rachetă balistică, aeronava de lansare trebuia să se afle la mai puțin de 160 de kilometri de locul de lansare a rachetei, distanța necesară scăzând ulterior la 50 de kilometri până în 2012.
Un alt factor important a fost concluzia Comitetului Consiliului Național de Cercetare al SUA, care a evaluat că rachetele balistice își încep faza de lansare la altitudini prea mari pentru a fi interceptate în mod sigur. Aceasta limitează semnificativ timpul disponibil pentru angajare și crește vulnerabilitatea avioanelor de luptă care acționează ca platforme de lansare.
În concluzie, programul a generat un interceptor de nișă, iar deficiențele sale au derivat din concepția sa fundamentală. Interceptarea rachetelor balistice în timpul fazei de propulsie de către un avion de vânătoare s-a dovedit a fi mai puțin practică comparativ cu utilizarea sistemelor convenționale de apărare antiaeriană la sol, cum ar fi Patriot PAC-3 MSE. Având în vedere aceste aspecte, programul NCADE a fost anulat în cele din urmă, din cauza lipsei de progres în dezvoltare și a interesului tot mai scăzut din partea planificatorilor apărării.
