Teheranul și Capacitatea sa Militară
În ciuda pierderilor semnificative suferite în 2025, Teheranul își menține un arsenal considerabil și o capacitate de ripostă greu de neutralizat. Rădăcina acestei capacități o constituie „orașele rachetelor”, baze subterane săpate în munți, uneori la peste 500 de metri adâncime, care permit Iranului să desfășoare atacuri timp de săptămâni sau luni, conform experților militari internaționali.
Arsenalul Subteran al Iranului
La începutul anului 2026, Iranul dispune de aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, în scădere față de peste 3.000 în 2022. Deși o parte a arsenalului a fost distrusă în conflictul din iunie 2025, producția internă continuă, cu zeci de rachete fabricate lunar în „orașele rachetelor”. Parteneriatul militar cu Rusia asigură suport tehnologic și logistic. Imaginile difuzate de Forțele Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției ilustrează tuneluri vaste, rampe mobile și depozite concepute pentru a rezista bombardamentelor aeriene și pentru a permite lansări succesive.
Capacitatea de Lovire Regională
Potrivit analistului militar Guillermo Pulido, aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene au capacitatea de a lovi ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, toate având baze militare americane. Iranul a efectuat deja atacuri asupra a 27 de baze americane și asupra Omanului, stat mediator în negocierile nucleare. Experții subliniază că eficiența Iranului depinde de protejarea „orașelor rachetelor” și a bazelor subterane de atacurile Israelului și Statelor Unite.
Strategia de Război a Iranului
Teheranul adoptă o strategie de epuizare a apărării antirachetă a adversarilor prin utilizarea dronelor ieftine, lansate în roiuri, și a rachetelor balistice de cost mediu. Aceste tactici sunt menite să consume stocurile de interceptori ale Israelului, SUA și statelor din Golf, care sunt mult mai costisitoare decât muniția iraniană.
Rețeaua Grupărilor Teroriste
Regimul de la Teheran controlează o rețea de grupări teroriste, precum Hezbollah (Liban), Houthi (Yemen) și miliții pro-iraniene din Irak și Siria. Aceste forțe pot continua atacurile chiar dacă teritoriul iranian este lovit direct, oferind Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată.
Concluzie
Capacitatea militară a Iranului, susținută de infrastructuri subterane și o rețea de grupări afiliate, prezintă un risc semnificativ pentru stabilitatea regională și poate influența grav relațiile internaționale în Orientul Mijlociu.
