Originea cuvântului „șmecher”
Termenul „șmecher” are rădăcini în tradiția economică a sașilor din Siebenburgen, nume dat regiunii Transilvania, care traversau Munții Carpați pentru comerț. Aceștia ajungeau în zona Drăgășanilor pentru a cumpăra vin și ofereau la schimb produse de meșteșugărie recunoscute pentru calitatea lor în Europa.
Metode ingenioase de negociere
Oltenii au dezvoltat o strategie ingenioasă pentru a obține avantaje în negocieri. Aceștia le ofereau sașilor mâncare și, ulterior, le serveau vinuri puternice. Neobișnuiți cu aceste băuturi, sașii se amețeau rapid, ceea ce le afecta capacitatea de a negocia corect. Astfel, vindeau produsele meșteșugărești la prețuri mai mici.
Înșelăciunea comercială
În momentul în care vinul era încărcat pentru târg, deși prețul plătit de sași era considerabil mai mare, vinul de calitate era înlocuit cu sortimente inferioare, cum ar fi zaibărul sau tulburelul. Odată ajunși acasă, sașii realizau că au fost păcăliți, vânzând produse valoroase pe bani puțini și cumpărând vin de slabă calitate la prețuri exorbitante.
Meseria de „Smecken”
Pentru a contracara aceste înșelăciuni, a apărut meseria de „Smecken”, un specialist în degustarea vinurilor, care însoțea negustorii sași în podgorie. Acesta avea rolul de a evalua corect vinurile și de a negocia prețurile. „Der Schmecken”, adică „cel care gustă”, intervenea în momentul în care sașii erau amețiți, având autoritate în stabilirea prețului corect.
Transformarea termenului
Din „schmecken”, cu sensul de a gusta și de a avea discernământ, termenul a evoluat în „șmecher”, desemnând o persoană isteață, greu de păcălit și cu un spirit limpede. Astfel, „șmecherul” a devenit simbolul perspicacității și al abilității de a negocia inteligent.
Concluzie
Astfel, evoluția cuvântului „șmecher” reflectă nu doar o moștenire lingvistică, ci și un aspect cultural important legat de abilitățile de negociere și ingeniozitatea în fața înșelăciunilor comerciale.
