Descoperire arheologică
O analiză recentă a unor dinți umani vechi de 4.000 de ani a evidențiat cele mai vechi urme ale utilizării nucilor de betel, care conțin substanțe psihoactive folosite pe scară largă în sud-estul Asiei. Această descoperire sugerează că mestecarea nucilor de betel a fost o practică culturală veche, având efecte de stimulare a vigilenței, energiei, euforiei și relaxării.
Metode de analiză inovatoare
Noile metode științifice au permis cercetătorilor să detecteze reziduuri invizibile cu ochiul liber, ceea ce a condus la identificarea acestei practici culturale străvechi, care ar fi trecut neobservată. O echipă internațională de arheologi a examinat placa dentară de la indivizi din Thailanda din Epoca Bronzului, găsind dovezi biomoleculare ale utilizării nucilor de betel.
Detalii ale studiului
Studiul, publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology, a fost condus de Dr. Piyawit Moonkham, arheolog de la Universitatea Chiang Mai. Probele de tartru dentar au fost recolte dintr-un cimitir vechi de 4.000 de ani de la Nong Ratchawat, Thailanda, demonstrând conservarea semnăturilor chimice timp de milenii.
Componența chimică a nucilor de betel
Probele analizate au arătat prezența compușilor organici arecolină și arecaidină, care au efecte fiziologice asupra oamenilor. Aceste dovezi sugerează că nucile de betel erau mestecate în acea regiune acum 4.000 de ani.
Context cultural
Cercetătorii subliniază importanța înțelegerii contextului cultural al utilizării plantelor psihoactive, care, deși sunt adesea considerate droguri, reprezintă cunoștințe culturale și practici spirituale milenare.
Aceste descoperiri contribuie la o mai bună înțelegere a practicilor sociale și culturale din trecut, având implicații semnificative asupra cercetărilor arheologice și a studiilor privind utilizarea plantelor psihoactive de-a lungul istoriei.
