Emergența unei noi forme de autocrație în Turcia
Reținerea neașteptată a primarului popular al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, sub acuzația de fraudă și „sprijinirea terorismului”, miercuri dimineața, are un beneficiar principal: președintele de lungă durată al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, care dorește să-și prelungească domnia cu un al treilea deceniu. Arestarea a avut loc cu doar câteva zile înainte de a fi numit oficial principalul candidat al opoziției la următoarele alegeri prezidențiale din Turcia, prevăzute pentru 2028. Aceasta marchează încheierea unei campanii legale de o lună împotriva unor figuri politice care ar putea amenința controlul ferm al puterii de către Erdoğan și Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), conform unei analize The Christian Science Monitor.
Acest pas dramatic indică o alunecare și mai profundă către o guvernare autoritară în Turcia, unde o întreagă generație nu cunoaște alt lider decât pe Erdoğan, dar unde blocajul său asupra politicii este din ce în ce mai respins de alegători. Mișcarea pune, de asemenea, în pericol legăturile mai calde ale Turciei cu Europa, în contextul în care apartenența sa la NATO a câștigat importanță pe fondul războiului din Ucraina, iar Statele Unite sub conducerea lui Donald Trump pivotează spre Rusia.
Partidul Popular Republican al lui İmamoğlu, care anul trecut a învins AKP, marcând prima sa înfrângere la urne în timpul mandatului lui Erdoğan, a condamnat arestarea drept „o lovitură de stat împotriva viitorului nostru președinte”. Miercuri și joi, mii de protestatari au sfidat o interdicție de patru zile a manifestărilor din Istanbul, scandând „Umăr la umăr împotriva fascismului”.
„Se pare că Turcia trece la un nou model… un model diferit de autocrație”, spune Aslı Aydıntaşbaş, expert în Turcia la Brookings Institution din Washington. „Cred că ne spune că ne apropiem de ceea ce vedem în Iran sau Rusia: nu doar un teren de joc mai iliberal și mai nedrept, ci un loc unde există dorința de a controla și opoziția”, explică Aydıntaşbaş. „Efortul de a-l descalifica este de a-l pune efectiv în spatele gratiilor – și acesta este un model de autocrație mai dur decât cel cu care este obișnuită Turcia.”
„Acesta este, de asemenea, un semn de disperare, aproape o recunoaștere tacită [de către Erdoğan] că s-ar putea să nu câștigi într-un peisaj electoral dacă nu îți elimini rivalii.” Erdoğan și partidul său, AKP, au condus Turcia cu un autoritarism care a cunoscut un val de acțiuni antidemocratice, inclusiv o represiune după protestele din Parcul Gezi din 2013 și o epurare amplă a instituțiilor statului după tentativa de lovitură de stat din 2016.
Dacă Erdoğan nu poate candida pentru un nou mandat conform constituției, aliații săi sugerează că aceasta ar putea fi modificată, sau că alegerile ar putea fi convocate mai devreme, oferindu-i astfel șansa de a candida din nou. Ministrul Justiției, Yılmaz Tunç, a declarat că justiția a acționat independent în cazul reținerii lui İmamoğlu, respingând sugestiile că ar fi vorba de o „lovitură de stat”.
„Cred că toate acestea sunt decizii politice și sunt sigur că o mare parte a țării crede așa”, a declarat un protestatar din Istanbul. „Nu există dreptate. Nu există lege. Nu există altă explicație pentru asta.” İmamoğlu a fost ales primar al Istanbulului în 2019, oferind o lovitură lui Erdoğan, al cărui drum către președinție a fost lansat când era primar al aceluiași oraș.
Arestarea lui İmamoğlu ar putea catapulta statutul său de celebritate politică. Erdoğan a fost și el arestat în 1999, acuzat de incitare la violență și ură religioasă. Detenția principalului rival al președintelui, care beneficiază de un sprijin larg în societatea turcă, sugerează că Turcia „a pășit pe un nou teren”, conform analistului Soner Çağaptay. „Arestarea lui İmamoğlu va avea același efect asupra mărcii sale – catapultându-l la celebritatea politică.”
Cu toate acestea, contextul politic actual este diferit, iar eforturile de a-l alege pe İmamoğlu drept reprezentant al „alegătorului comun persecutat de elite” pot fi limitate. Recep Tayyip Erdoğan a dominat politica turcă timp de aproape un sfert de secol, lucrând pentru a-și asigura longevitatea guvernării sale, extinzându-și autoritatea printr-un referendum național controversat în 2017.
În ciuda defectelor și a retragerii democratice, Turcia a avut o politică electorală competitivă, iar opoziția a reușit să câștige bastioane seculare. Cu toate acestea, actuala elită conducătoare se află într-o „direcție periculoasă”, conform Aydıntaşbaş, care subliniază că nicio piatră nu pare să fi fost lăsată neîntoarsă în încercarea de a-l opri pe İmamoğlu. Universitatea din Istanbul a declarat că i-a retras diploma de la începutul anilor 1990 din cauza unor nereguli, ceea ce înseamnă că İmamoğlu nu este eligibil pentru a candida la președinție. „Este clar că se va confrunta cu o serie de acuzații, de la fraudă la terorism. Iar faptul că procurorii au mers până aici înseamnă că au undă verde să meargă până aici, și nu văd nimic decât să fie pus după gratii”, concluzionează Aydıntaşbaş.
