Dilemele Liderului Suprem al Iranului: Tensiuni între „Marele Satan” și Revolta Cetățenilor
Pentru liderii clericali ai Iranului, angajarea cu „Marele Satan”, cum sunt denumite SUA, pentru a încheia un acord nuclear și a ușura sancțiunile paralizante ar putea, pentru prima dată, să fie răul cel mai mic. Deși nutresc o profundă neîncredere față de Statele Unite, și în special față de președintele Donald Trump, Teheranul este din ce în ce mai preocupat de faptul că furia publică tot mai mare din cauza dificultăților economice ar putea izbucni în proteste de masă, au declarat patru oficiali iranieni pentru Reuters.
Aceasta explică de ce, în ciuda poziției inflexibile și a retoricii sfidătoare ale liderilor clericali iranieni în public, există o disponibilitate pragmatică în coridoarele puterii din Teheran de a încheia un acord cu Washingtonul. Preocupările Teheranului au fost exacerbate de reînvierea rapidă de către Trump a campaniei de „presiune maximă” din primul său mandat, menită să reducă exporturile de petrol ale Iranului la zero prin sancțiuni suplimentare și să pună în genunchi economia deja fragilă a țării.
Situatia economică a Iranului, mai grea decât în 1980
Președintele Masoud Pezeshkian a subliniat gravitatea situației economice din Republica Islamică, afirmând că este mai dificilă decât în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. El a evidențiat cel mai recent val de sancțiuni americane care vizează tancurile petroliere ce transportă petrol iranian. Un oficial iranian a spus că liderii se tem că blocarea tuturor canalelor diplomatice ar putea alimenta și mai mult nemulțumirea internă împotriva Ayatollahului Ali Khamenei, decidentul suprem în Republica Islamică.
„Nu există nicio îndoială că omul care este Liderul Suprem din 1989 și preferințele sale de politică externă sunt mai vinovate decât oricine altcineva pentru starea actuală a lucrurilor”, a spus Alex Vatanka, directorul Programului Iran la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington.
A fost economia slabă a Iranului cea care l-a determinat pe Khamenei să ofere un sprijin timid acordului nuclear din 2015, semnat cu marile puteri, ceea ce a dus la ridicarea sancțiunilor occidentale și la o îmbunătățire a condițiilor economice. Însă, noua ofensivă a lui Trump împotriva Iranului, după ce a retras SUA din pactul nuclear în 2018, a redus din nou nivelul de trai.
„Situația se înrăutățește zilnic. Nu-mi permit să plătesc chiria, facturile sau să cumpăr haine pentru copiii mei”, a declarat Alireza Yousefi, un profesor din Isfahan. „Acum, sancțiunile suplimentare vor face supraviețuirea imposibilă.”
De ce a respins Khamenei propunerea lui Trump
În ciuda presiunii asupra Iranului prin noi sancțiuni și amenințări cu acțiuni militare, Trump a deschis ușa negocierilor, trimițându-i o scrisoare lui Khamenei prin care propunea discuții nucleare. Khamenei a respins oferta, spunând că Washingtonul impune cereri excesive și că Teheranul nu va fi intimidat în negocieri.
„Dacă intrăm în negocieri în timp ce cealaltă parte exercită presiune maximă, vom negocia dintr-o poziție de slăbiciune și nu vom obține nimic”, a declarat diplomatul iranian Abbas Araqchi.
Un înalt oficial iranian a afirmat că nu există alternativă în afară de ajungerea la un acord, deși drumul înainte va fi anevoios, având în vedere neîncrederea Iranului față de Trump după ce acesta a abandonat acordul din 2015. Iranul a evitat colapsul economic în mare parte datorită Chinei, principalul cumpărător de petrol al său.
Exporturile de petrol au scăzut după ce Trump a renunțat la acordul nuclear, dar s-au redresat în ultimii ani, aducând mai mult de 50 de miliarde de dolari în venituri în 2022 și 2023, pe măsură ce Iranul a găsit modalități de a evita sancțiunile, conform estimărilor Administrației pentru Informații Energetice din SUA.
Poporul iranian clocotește din cauza nivelului de trai
Conducătorii Iranului se confruntă cu o serie de crize, inclusiv penurii de energie și apă, o monedă în cădere liberă, înfrângeri militare, și temeri crescânde de un atac israelian asupra instalațiilor nucleare iraniene. Rialul iranian a pierdut peste 90% din valoarea sa față de dolar de când sancțiunile au fost reimpuse în 2018.
Prețul orezului a crescut cu 200% față de anul trecut, iar inflația oficială se situează în jur de 40%, cu unii experți afirmând că aceasta depășește 50%. „Cu greu pot plăti chiria pentru magazinul meu de covoare sau salariile angajaților mei”, a spus Morteza din Marele Bazar din Teheran.
Penuria de resurse a generat proteste, cu cel puțin 216 demonstrații în februarie, implicând pensionari, muncitori, profesioniști din domeniul sănătății, studenți și comercianți. Oficialii iranieni se tem că o deteriorare a standardelor de viață ar putea declanșa o explozie socială.
În ciuda îngrijorărilor legate de posibile tulburări, oficialii iranieni au afirmat că Teheranul este dispus să meargă doar până la un anumit punct în negocierile cu Trump, subliniind că „cererile excesive”, cum ar fi desființarea programului nuclear pașnic al Iranului, sunt de neacceptat.
„Nu ne putem sacrifica dreptul de a produce energie nucleară doar pentru că Trump o cere”, a spus un oficial de rang înalt. Ali Vaez, directorul proiectului Iran la Grupul Internațional de Criză, a adăugat că liderii Iranului cred că negocierea cu Trump sub constrângere ar semnala slăbiciune.
