Discuții Aprinse: Nemulțumirile Papei Francisc față de Vicepreședintele American JD Vance
În urma întâlnirii scurte dintre Papa Francisc și vicepreședintele SUA, JD Vance, care a avut loc în Duminica Paștelui, s-au iscat speculații cu privire la conținutul discuției lor. Într-un clip video difuzat pe scară largă, cuvintele celor doi abia se aud, iar a doua zi, Francisc a decedat. Vance, aflat în India, a scris pe platforma X că „inima sa este alături de milioanele de creștini care l-au iubit pe Francisc” și a lăudat pontiful, numind una dintre omiliile sale „cu adevărat foarte frumoasă”.
Papa Francisc a fost deschis în critica sa față de Vance, fără a-i menționa numele, într-o scrisoare din februarie adresată episcopilor americani. În această scrisoare, el a criticat nu doar atitudinea lui Vance față de refugiați și migranți, ci și o tendință mai largă de utilizare a religiei în scopuri populiste naționaliste și autoritare.
În februarie, Vance a avut o dispută online cu Rory Stewart, fost ministru conservator britanic, pe tema interpretării conceptului „ordo amoris” al lui Sfântul Augustin. Vance a susținut că acest concept creștin impune o ierarhie a iubirii, începând cu familia și extinzându-se la vecini, națiune și, în cele din urmă, la semeni. Stewart a contestat această interpretare, argumentând că poziția lui Vance era mai puțin creștină și mai mult o viziune tribală.
Vance a răspuns provocărilor lui Stewart, îndemnându-l să caute informații despre „ordo amoris” și contestând inteligența acestuia. În cele din urmă, Papa Francisc a subliniat în scrisoarea sa că „iubirea creștină nu este o expansiune concentrică a intereselor care se extind puțin câte puțin la alte persoane și grupuri”, subliniind că persoana umană nu este un simplu individ cu sentimente filantropice.
Vance nu este singurul populist de extremă dreapta care a promovat naționalismul în interpretările sale asupra creștinismului. El a menționat că „adevăratul ordo amoris” este acela pe care îl descoperim meditând asupra parabolei „Bunului Samaritean”, care promovează o fraternitate deschisă tuturor, fără excepție. Cardinalul Pietro Parolin a fost trimis să-i explice aceste concepte lui Vance.
Populiștii de extremă dreapta, precum Viktor Orbán, continuă să susțină că o înțelegere corectă a „democrației creștine” este nu doar „iliberală”, ci și naționalistă. Acest lucru contrazice experiențele catolicilor din Germania și Italia, care au trăit opresiuni în numele construirii națiunii. De asemenea, se remarcă că, în trecut, catolicii erau suspectați că își pun loialitatea față de Roma înaintea îndatoririlor civice.
Populiștii de extremă dreapta revendică adesea reprezentarea „poporului adevărat”, utilizând creștinismul ca instrument. Giorgia Meloni, în autobiografia sa, afirmă că identitatea creștină poate fi mai degrabă laică decât religioasă, punând accent pe apartenență mai degrabă decât pe credință. Această distincție a fost denumită „creștinism” de către cercetătorul în științe sociale Rogers Brubaker.
Unii dintre acești politicieni au criticat ierarhia bisericească ca fiind o elită ilegitimă. Vance a adoptat o abordare similară, insinuând că episcopii americani ar avea interese corupte, acuzându-i de reinstalarea „imigranților ilegali” pentru a obține fonduri federale, o acuzație considerată „foarte urâtă” de cardinalul Timothy Dolan.
