Evaluarea Ministrului Educației: Ineficiența învățământului preuniversitar reprezintă un pericol pentru securitatea națională
Educația în învățământul preuniversitar din România este considerată ineficientă, generând absolvenți cu competențe slabe, un abandon școlar crescut și un analfabetism funcțional alarmant. Aceste aspecte sunt catalogate ca riscuri pentru securitatea națională, conform unui raport prezentat de ministrul Educației.
Documentul, intitulat „Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, este asumat de ministrul Daniel David. Este important de menționat că acest raport nu reprezintă un document oficial al Guvernului sau al Ministerului Educației și Cercetării.
Raportul subliniază că învățământul preuniversitar, care include educația preșcolară, primară, gimnazială și liceală, trebuie să transfere cele opt competențe cheie necesare pentru ca absolvenții să devină buni specialiști, cetățeni responsabili și să se simtă împliniți în viața personală. Se recomandă regândirea educației antepreșcolare pentru a asigura condițiile necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să se integreze eficient pe piața muncii sau să continue studiile la nivel postliceal sau universitar.
În ceea ce privește formarea resursei umane, aceasta trebuie să se facă prin asimilarea eficientă a competențelor și prin înțelegerea modului de generare științifică a cunoștințelor, considerată esențială, mai ales pentru învățământul superior. Scopul sistemului național de învățământ superior este formarea de resursă umană înalt calificată, care să își dezvolte competențele pe parcursul vieții.
Calificările de nivel 5/6 ar trebui să fie corelate cu piața muncii, în timp ce calificările de nivel 7/8 trebuie să accentueze specializările, dinamizând și dezvoltând segmentele pieței muncii. Formarea resursei umane trebuie să se facă în contextul generării și utilizării celei mai avansate cunoașteri științifice, evitând stagnarea în cunoașterea asimilată în timpul studiului.
Raportul evidențiază, de asemenea, că sistemul național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) are o arhitectură depășită, fiind fragmentat și greu de coordonat, ceea ce frânează dezvoltarea și irosește resurse. România produce prea puțină cunoaștere, iar din aceasta, prea puțină este de calitate și concepută local.
Resursa umană din domeniul CDI este demotivată și uneori necompetitivă. Reformele propuse vizează includerea diverselor tipuri de actori, fiecare având misiuni diferite, coordonări eficiente care să genereze cunoaștere cumulativă și o masă critică mai mare, ceea ce ar crește competitivitatea și eficiența costurilor. După implementarea acestor reforme, sistemul național de CDI ar trebui să genereze cunoaștere științifică avansată, având un impact semnificativ asupra inovațiilor tehnologice și culturale.
