Furtul tezaurului dacic și acuzațiile de dezinformare
Fostul director al Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer, a declarat că se simte „trădat” de conducerea Muzeului Drents din Assen, Olanda, după furtul comorilor dacice împrumutate de instituția românească. Într-un interviu pentru RTL News, Oberländer a acuzat muzeul olandez de lipsă de transparență și dezinformare în legătură cu măsurile de securitate stabilite anterior.
Acuzații privind securitatea
Oberländer afirmă că muzeul olandez „a mințit” în privința securității, menționând că sticla antiefracție promisă nu a fost utilizată și că, în consecință, coiful a fost furat cu ușurință. Contractul de împrumut stipula utilizarea unui tip special de sticlă antiefracție (P6B), însă în realitate au fost folosite vitrine din sticlă standard (P2B), conform investigațiilor efectuate după incident.
Impactul furtului asupra patrimoniului
Gestionarea și protejarea colecțiilor muzeale sunt esențiale, iar Oberländer a subliniat importanța respectării acordurilor de securitate. El a menționat că, dacă ar fi avut informații despre neîndeplinirea acestor condiții, nu ar fi trimis exponatele, având în vedere că este vorba despre patrimoniu românesc și european. În trecut, tezaurele dacice au fost împrumutate fără incidente, ceea ce face acest caz și mai grav.
Investigația și consecințele furtului
După furtul coifului de aur de la Coțofenești și al brățărilor dacice, s-au descoperit multiple defecțiuni de securitate la Muzeul Drents, inclusiv nefuncționarea sistemului de ceață artificială. Trei suspecți au fost arestați în Olanda, iar procesul lor este programat pentru anul următor. Până acum, bunurile furate nu au fost recuperate. Un om de afaceri olandez stabilit în România a oferit o recompensă de 250.000 de euro pentru informații care să conducă la recuperarea comorilor.
Poziția Muzeului Drents
Reprezentanții Muzeului Drents au evitat să comenteze acuzațiile aduse de Oberländer, afirmând că toate condițiile de asigurare pentru exponatele românești au fost îndeplinite și că despăgubirea a fost plătită integral de asiguratori. Muzeul Național de Istorie a României nu a dorit să comenteze, invocând ancheta în curs privind furtul.
Concluzie
Furtul comorilor dacice și acuzațiile de dezinformare ridică semne de întrebare cu privire la gestionarea securității în muzee internaționale, având implicații grave asupra colaborărilor culturale viitoare.
