Iarna pe culmile muntelui: Cum ne afectează ninsoarea și viața de zi cu zi
Viața în vârful munților, pe timp de iarnă, este o provocare, chiar și pentru cei obișnuiți cu gerul și zăpada de un metru. În comuna Fundata din județul Brașov locuiesc puțin peste 600 de oameni, mulți dintre ei fiind bătrâni. Trăind la 1.300 de metri altitudine, localnicii se confruntă cu numeroase dificultăți. Animalele au nevoie de apă caldă pentru a nu îngheța, iar temperaturile pot scădea până la -18 grade Celsius.
În această comună, timpul parcă stă în loc. Peisajul de vis, cu drumurile acoperite de zăpadă, este locuit de oameni care trăiesc de pe urma animalelor, de care au mare grijă. Soții Râmbu, localnici, explică rutina lor zilnică:
Norel Râmbu, localnic: „Dimineața ne sculăm, bem o cafea și mergem la animale. Unii la oi, alții la vaci. Noi ne-am împărțit pe sectoare: nevasta e cu oile și porcii, iar eu sunt cu vacile și animalele de curte.”
Rodica Râmbu, localnică: „Noi suntem obișnuiți, dar când e frig și ger e greu, indiferent dacă suntem obișnuiți sau nu. Viața la țară e grea!”
Chiar dacă ambii au peste 65 de ani, soții Râmbu continuă să muncească din greu, fiecare având un rol bine definit în gospodărie:
Norel Râmbu: „Du-te la vacă, oaie, du-te la fântănă, apoi iar prin partea asta, pe aici, apoi viu iar înapoi. Mie, dacă îmi pui un ceas la mână, cred că fac 10 kilometri pe zi.”
Localnicii din Fundata prioritizează îngrijirea animalelor și menținerea căldurii în locuințe. Monica Cocan, o altă localnică, subliniază:
Monica Cocan: „Ieșim la animăluțe, da, nu stăm nici măcar la cafea pentru că trebuie ele întâi îngrijite și pe urmă noi.”
Rodica Râmbu adaugă:
Rodica Râmbu: „Lemnele trebuie să fie în cutie. La ușă trebuie să fie lopata și mătura că nu se știe cum ninge și nu mai putem ieși din casă.”
În ciuda dificultăților, localnicii își amintesc de vremurile grele de dinainte. Nicu Cocan, un alt localnic, își aduce aminte:
Nicu Cocan: „Pe vremuri, căram apă cu gălețile de la un kilometru-doi, că nu era apă la râu.”
Fundața, situată la o altitudine de peste 1.300 de metri, rămâne un loc unde comunitatea se bazează pe ajutorul reciproc, iar unii localnici care nu au animale depind de vecini pentru alimente, de la brânză, la carne și ouă.
