Iluzia comunistă a „raiului”
Aproape 36 de ani au trecut de la Revoluția din 1989, când românii au cerut „Libertate!” și „Jos comunismul!”, ducând la căderea Regimului Ceaușescu. Cu toate acestea, ideea că „era mai bine” în comunism a câștigat popularitate în ultimii ani, influențată de poveștile și frustrările legate de situația economică actuală. Un sondaj publicat pe 22 iulie arată că mai mult de jumătate dintre români consideră că regimul comunist a avut un impact pozitiv asupra țării, iar 44% afirmă că „înainte se trăia mai bine”.
Percepția asupra corupției și eficienței statului
Susținătorii regimului comunist argumentează că „corupția era mai redusă”, că „statul avea grijă de cetățeni” și că „instituțiile funcționau mai bine”. Istoricul Mădălin Hodor contestă aceste afirmații, subliniind că regimul comunist a fost unul criminal, bazat pe represiune și teamă. Potrivit lui Hodor, regimul a creat un sistem care a menținut controlul asupra cetățenilor prin frică și violență.
Siguranța publică în comunism
Referitor la siguranța publică, Cosmin Popa afirmă că nu era mai multă siguranță decât în prezent. Deși incidentele de stradă erau mai puțin raportate, Hodor continuă să sublinieze că în perioada comunistă criminalitatea nu era mai mică, ci doar nu era mediatizată. Astfel, lipsa de transparență în raportarea infracțiunilor contribuia la o percepție falsă de siguranță.
Accesul la educație
În ceea ce privește educația, Hodor menționează că școlile erau supraaglomerate, iar condițiile de învățare erau precare. Bogdan Voicu subliniază că, deși rata analfabetismului a scăzut, calitatea educației a fost întotdeauna slabă, iar meditațiile și corupția în sistemul educațional au fost constante. Educația comunistă a fost organizată pentru a susține scopuri politice, dar a rămas în urmă comparativ cu alte țări, inclusiv cele socialiste.
Accesul la sănătate
Mădălin Hodor afirmă că, în anii ’80, spitalele erau în condiții deplorabile, lipsindu-le chiar și medicamentele de bază. Cosmin Popa adaugă că, deși accesul la instituții de sănătate era teoretic universal, calitatea serviciilor era extrem de scăzută. Gelu Duminică subliniază că mortalitatea infantilă era alarmantă, iar rândurile la policlinici erau o realitate comună.
Grija statului față de cetățeni
Hodor concluzionează că statul comunist simula grija pentru cetățeni, dar în realitate privilegiate erau doar elitele partidului. Cetățenii obișnuiți se confruntau cu lipsuri severe, salariile erau întârziate, iar accesul la bunuri de bază era limitat. Deși regimul promitea locuri de muncă și locuințe, condițiile erau adesea precare și necorespunzătoare.
Concluzie
Percepțiile asupra comunismului românesc, caracterizate de mituri despre o viață mai bună, sunt contestate de realitățile istorice și de mărturiile celor care au trăit în acea perioadă, evidențiind complexitatea și contradicțiile regimului lui Nicolae Ceaușescu.
