Impactul lui Trump asupra răspândirii armelor nucleare
Atacurile lui Donald Trump împotriva NATO și a ordinii internaționale subminează încrederea aliaților săi în umbrela nucleară americană, alimentând temeri de proliferare pe termen lung a armelor nucleare, conform experților citați într-o analiză. Expertul Byong-Chul Lee, de la Universitatea Kyungnam din Seul, afirmă că „încrederea în umbrela nucleară americană a fost profund zdruncinată de retorica provocatoare și incoerentă a lui Trump”.
Criticile la adresa NATO, apropierea de Rusia și cuvintele măgulitoare la adresa lui Kim Jong Un, care marchează începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, provoacă îngrijorări în rândul aliaților săi, care au fost sub protecția capacității de descurajare americană timp de decenii. Dacă anterior riscurile de proliferare a armelor nucleare proveneau din state precum Coreea de Nord și Iran, acum aliați ai Washingtonului nedotați cu arme nucleare par să redeschidă dezbaterea.
„Se observă din ce în ce mai mult discursuri despre proliferare”, afirmă Heloise Fayet, responsabilă pentru programul de descurajare și proliferare de la Centrul francez de cercetare Ifri. „Politica administrației Trump crește riscul de proliferare nucleară în rândul aliaților”, apreciază Artur Kacprzyk de la centrul de cercetare polonez PISM.
Pierdere a încrederii survine într-un context de deteriorare a mediului general de securitate, cu conflicte în curs de desfășurare în Europa, Orientul Mijlociu și tensiuni în Asia. Aliații Washingtonului s-ar putea teme că ar fi abandonați în caz de atac, dar și de inițiativele lui Trump de a reînnoi dialogul privind controlul armamentului cu Moscova și Beijingul.
„Cei sacrificați în cazul unui eventual acord vor fi desigur europenii și aliații SUA din Asia”, consideră Heloise Fayet. Conform lui Syed Ali Zia Jaffery, „dacă nu aveți garanții din partea protectorului vostru, căutați alte opțiuni și arma nucleară este una. Nu-mi imaginez că țări care ar putea să facă față unei agresiuni teritoriale din partea unei țări înarmate nuclear nu se gândesc” să se alăture clubului puterilor nucleare actuale: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, Pakistan, India, Israel și Coreea de Nord.
Coreea de Sud este aliata SUA cea mai susceptibilă să aibă în vedere achiziționarea armei nucleare, în special datorită amenințării din partea Coreei de Nord. Deși ideea se bucură de sprijinul populației, elitele sud-coreene rămân prudente față de instabilitatea strategică și reacțiile diplomatice negative. În Europa, președintele francez Emmanuel Macron a propus o dezbatere asupra dimensiunii europene a descurajării franțuzești, iar Polonia este în prima linie. Premierul polonez Donald Tusk nu a exclus dotarea țării cu arme nucleare, chiar dacă procesul ar fi „lung și dificil”.
O proliferare nu este așteptată în viitorul imediat, având în vedere că aliații SUA sunt legați prin Tratatul de neproliferare (TNP), care constituie piatra de temelie a arhitecturii nucleare mondiale. Deși este posibilă retragerea din acest pact, deocamdată doar Coreea de Nord a făcut-o. Heloise Fayet subliniază că țările non-nucleare europene sunt mai puțin avansate decât Coreea de Sud sau Japonia și că țări rivale ar putea dori să împiedice dezvoltarea programelor nucleare militare.
În Europa, Rusia ar putea încerca să saboteze un program, inclusiv atacând instalații nucleare, așa cum Israelul a lovit reactorul nuclear irakian Osirak în anii 1980. În ciuda obstacolelor, multe dintre aceste țări „au o capacitate nucleară latentă”. Syed Ali Zia Jaffery subliniază că „când aveți capacitatea și nevoia strategică, aveți șanse bune de succes”. Pakistanul a demonstrat că este dificil să fie oprită o țară hotărâtă.
O altă incertitudine ar putea fi atitudinea pe care administrația Trump ar adopta-o față de revirimentul aliaților săi. „Coreea de Sud nu ar putea să devină o țară nucleară fără aprobarea tacită a Washingtonului”, apreciază Byong-Chul Lee. SUA, care au deschis umbrela nucleară în parte pentru a evita o proliferare între aliații săi, au gestionat până acum acest risc prin exercitarea de presiuni și oferirea de garanții suplimentare. Susținerea neproliferării a fost, până acum, un pilon bipartizan al politicii externe americane. Dacă aceasta se schimbă, proliferarea nucleară ar putea pune în încurcătură politica „America First” a președintelui american.
